Alina Manole

E un text scris prost, cu o idee bună, de scenariu de scurt metraj. Păcat că nu ai reușit să redai ce ai avut în cap. Mie mi-au dat lacrimile spre final.

\"ntracolo\" ce înseamnă?

Eu cred că puțini autori își pot aprecia în mod obiectiv textele. Însă Andrei a reușit. E un text exact cum a scris în titlu: \"așa și așa\", chiar mai degrabă spre \"așa\" :)). Până la urmă, ce-ai vrut să zici cu textul? Ce legătură are dobermanul cu cearșaful? Înțeleg, dacă ar fi fost o pisică... :).

Singurul lucru demn de reținut din textul tău este fragmentul:

\"mai este forma de pară. din tine a mușcat cineva
când te ating dau de urmele\"

În rest, poți să ștergi și să rescrii.

Silvia, vroiam să spun că poezia nu trebuie să fie în totalitate autobiografică, ci, pornind de la o experiență de viață, scriitorul imaginează mai departe. Nu cred că putem fi Dumnezeii poeziei, să inventăm ceva ce nu s-a mai văzut sau auzit. :)

Andrei, e o întrebare clasică în testele psihologice: Ce salvezi din incendiu: o pisică sau un tablou de Rembrandt? Evident că o pisică. Există o ordine a lucrurilor pe lumea asta: oamenii, animalele, plantele. Desigur, pentru cei care respectă viața. Eu nu am ezitat niciodată, nici la 15 ani, când am făcut testul acela. Doar dacă apoi vinzi tabloul și, cu banii câștigați, salvezi toate pisicile din lume...

Angela, ai intuit bine, este vorba despre acel preț al fericirii care nu poate fi atinsă, dar pe care o cărăm cu noi în buzunarele copilăriei. Și nu numai. Mulțumesc pentru aprecieri!

Liviu, te invit să asculți piesa pe care o aveam în urechi atunci când am scris textul. Să vezi și tu câtă dreptate ai. :)
http://www.trilulilu.ro/almapoesis/72d8cab8fea321

Leonard, așa sunt eu, alintăcioasă și pisicoasă :)). Știi ce rezultă de aici? Că nu mă cunoști deloc. Ceea ce e un lucru bun. Și nici de ce am scris despre Ciorapii mei negri de plasă, nu ai mei, ai lui Lory. Nu cădea în greșeala de a considera poezia ca un text autobiografic.

Vă mulțumesc pentru comentarii!

Foarte interesantă această legătură pe care ai imaginat-o, între culori și \"înțelesuri\". Textul tău ar putea fi o mică bijuterie închisă într-o cutiuță, la care te întorci mereu.
Știi că se spune că pisicile nu percep culoarea roșie? Oare pentru ele cum ar fi?

Un poem pentru yin și yang, o imagine în care desigur camera de spital e un cerc în plan, o sferă în spațiul imaginației și, de ce nu, al lumii reale: fluturele alb, la fel de efemer ca și cel negru; bărbatul, vertical, așezat de autor o fereastră nici închisă, nici deschisă (simbolistica lui \"nici îmbrăcată, nici dezbrăcată\"), femeia, așezată orizontal, primind, precum toate cele yin, \"cuburi de azur\" și nu oricum, ci în vene - un drum direct spre inima prin care trece axisul vertical al yang -, cuburi aici și sfere în ceruri, tocmai de aceea \"de azur\". \"Dar el nu aude nimic\" pentru că are ochiul și urechea întoarse înăuntru, spre Adevărul Ultim, de aceea el \"doarme\", dar, în esență, veghează precum cerbul grădina în mijlocul căreia se află o \"casă\" (= \"spitalul municipal\"), cu siguranță, albă. O viziune hiperboreeană a Thulei, ascunsă ochiului: \"dragoste\" aici, iubire primordială cândva.

Desigur că am imaginat, pornind de la fiecare vers al poemului. Dar, de ce nu, posibile simboluri așezate în vers, voit sau culese din subconștient, de către autor.

Ai ceva clișee aici: \"viteza întunericului\" - mai mare ca aceea a luminii, desigur, apoi \"atemporală\", vai de capul meu. Ai și niște găselnițe de cinefil :) și mai ai un final rezonabil. Cât să îmi placă textul și să fi vrut să îl fi scris eu. Dar mi-era că dădeai copy&paste :).

Exact, despre acea piesă este vorba :), mă bucur că ai remarcat. Mulțumesc pentru cuvintele tale aici și te mai aștept.

Mie mi se pare bun textul, în condițiile unui prezent în care nimeni nu MAI scrie așa. Imperfectul mi-a amintit de poezia lui Matei Ghigiu. Păcat, însă, că e un amalgam: ai pus în \"athanor\" și lumescul, și dumnezeiescul, însă ai uitat formula magică. Tocmai acest lucru lipsește poemului tău: magicul. Perfecțiunea e plictisitoare, nu și drumul până la ea.

Cristian Bădiliță este unul dintre contemporanii care ar trebui să fie citit de cât mai mulți. http://www.cristianbadilita.ro/?w=biografie

Vă mulțumesc tuturor pentru comentarii și vă doresc Sărbători fericite!

Nici eu nu semnez asa ceva. Nu inteleg legaturile pe care le mentionati in articol. Ce rau imi poate face un cip? Sa mi se fure banii pe care oricum nu-i am sau identitatea? Btw, suntem toti egali inaintea Domnului.

Ca tot ati postat pe poezie.ro textul si petitia, daca semneaza Herinean, semnez si eu. Nu pentru ca e sefu\', ci pentru ca e cam singurul de pe aici care mereu a avut o viziune clara si corecta a viitorului indepartat.

:)

Silvia, multumesc pentru aprecierile la text. O sa vad daca schimb sau nu in strofa respectiva. Daca gasesc ceva in loc, schimb, daca nu, tai. :)

Da, consacratul, precum pantalonii :)).
Am sa scot mintea de femeie, nici mie nu mi-a placut, doar am fost sincera :).
Cat despre acele versuri, sunt cam dure, o sa ma mai gandesc. Cu ele sau fara ele, e cam tot aia.

Multumesc pentru trecere si sfaturi!

Petrut, multumesc pentru semn!

Si noi suntem alaturi de voi. Silvia nu mai are net de pe la ora 16, am inteles ca s-au intrerupt legaturile. Site-ul jurnaltv.md nu merge de cateva ore. Noi mergem la miting la ora 20, in Piata Unirii din Iasi. Doamne ajuta sa rezolvati ce trebuie, spre binele vostru!

Mi se pare excelent acest text! Mai ales finalul are o forta cu care deschide si usi interdimensionale. Totul e sinusoidal, de la forta universala la mdeah si inapoi. Versul care m-a emotionat: \"dar nouă deja nu ne mai păsa noi ne trăisem viața\". Si cam asa si este: intelepciunea Eclesiastului.

Cred ca ar trebui ca autorii sa fie grupati pe ani: valul 2002, valul 2004, valul 2009. Era sa pierd textul tau, in valurile celelalte. Ma bucur ca ai revenit, ca ai dus gunoiul si ca acest text este (I).

E foarte frumos ce ai scris. Sa fii cu 2 de i. Si mai ai niste infantilisme gen: \"care urmărește fiecare om\".

Si pe mine m-a emotionat acest poem, chiar daca e din ciclul: iarna nu-i ca vara. Noroc ca se opreste la granita. :)

Da, si mie imi place, excelenta strofa, cea cu Dumnezeu si spam. Sigur de la El sunt. Cum de la El sunt toate. Imi mai place si luna ca o crema de zahar ars, probabil e vorba de luna plina de azi, in opozitie cu soarele, uranus si saturn :).

Imi permit un sfat, cred ca poti renunta la ultimul vers, dar aici tu stii ce si cum.