Roșiatic

liviu,

frumos si placut textul, cu adevarat o `metafora` a vietii intr-o viziune `colorata`.

cu placerea lecturii,

petru hamat

Ai reușit în cuvinte puține să exprimi atât de viu, viața în prima clipă a apariției ei și ultima clipă în care lumina atinge retina.:)
stela baba

Mă bucură faptul că ați avut cuvinte bune despre acest text. Chiar mă gîndeam că e prea sărac în vorbe și nu se va înțelege esența. Dacă se înțelege înseamnă că e suficient. Vă mulțumesc de trecere.
LIM.

Foarte interesantă această legătură pe care ai imaginat-o, între culori și \"înțelesuri\". Textul tău ar putea fi o mică bijuterie închisă într-o cutiuță, la care te întorci mereu.
Știi că se spune că pisicile nu percep culoarea roșie? Oare pentru ele cum ar fi?

ai reușit , fără prea multe explicații, să prinzi emoția începutului și sfârșitului,e mult mai personal, te reprezintă mai mult decât precedentele,
cu prietenie,L

Alina, ar fi și pentru ele o culoare. Toți avem dreptul la acea cutiuță.
Carmen, îmi pare bine dacă simți așa. Da, e mai personal. O bună analistă.
Vă mulțumesc de trecere și vă mai aștept.
Cu prietenie, LIM.

uite, prietene,
văd aici un unghi cu totul aparte în viziunea ta.
te-ai așezat în mijlocul cuvântului și ai privit cu totul într-alt mod....
îmi place cum ai rostuit acest minipoem îmbrăcându-l ăn haină filozofică.
de fapt viața și moartea sunt singurele lucruri filozofice, iar între ele suntem noi, cenușa care renaște...

da, uite că pot spune că nu port singur această haină despre care îți vorbeam

aprecieri
și felicitări pentru un poem bun

asta da, prietene

cu sinceritate,
teodor dume,

Haină nouă? Da:) Mă bucur să purtăm uneori aceeași haină. Mulțumesc pentru vizită și pentru comentariul binevoitor.
LIM.