un tramvai

Ai ceva clișee aici: \"viteza întunericului\" - mai mare ca aceea a luminii, desigur, apoi \"atemporală\", vai de capul meu. Ai și niște găselnițe de cinefil :) și mai ai un final rezonabil. Cât să îmi placă textul și să fi vrut să îl fi scris eu. Dar mi-era că dădeai copy&paste :).

ma bucur ca-ti place si cel mai tare ma distreaza ca ti-ar fi placut sa-l scrii. pai hai, nu mai sta, pune mana si scrie-l.. sau macat scrie o continuare, uite - fata de la capatul tramvaiului...

leo, cheri, cand tramvaiul tau incepe sa semene la feeling, farbe, fete frumoase , infractionalitate rutiera si crime pasionale, cu poemele de amor albertiene, imi spun, cu serenitate dar nu prea, ca te prefer sociopat, dar in patul tau poetic.
hai, arunca-ma de pe scara, daca te lasa tastatura:)

cumva simt ca la ultima strofa puteam sa fac putin haos. da am preferat asa. ca de, unii oameni vor dulce. daca nu te duce unde trebuie, poti sari din mers.

...cred că leonard face o analogie (reușită de altfel!) cu presupusa greutate a sufletului , și anume 21 de grame (această diferență de greutate constatată imediat după deces prin cântăriri succesive ale unui subiect, se pare că nu a putut fi explicată..)...( cred că merită văzut și filmul cu același nume -http://www.cinemagia.ro/filme/21-de-grame-21-grams-5079/-)
...dacă e să (re) citești poemul din punctul asta de vedere cred că o să capete noi valențe....iar exprimarea :
\"am tras pe nări
21 de grame de aer
în mintea mea se proiecta o nouă ordine\" devine un fel de cheie a textului (părerea mea:) )

mi-a plăcut

cu bine

În strofa 3, versul 2 îți propun „prin vârstele omului”, obligatoriu fără „opream” (pentru că nu oprești tu tramvaiul, sau, dacă-ți place verbul pune „și tramvaiul oprea doar în vârstele omului”, și fără „toate”, fiind subînțeles). În strofa 4, versul 1 îți propun „într-o stație anume” sau „într-o stație importantă pentru mine”, nu „în ultima stație” (de ce ultima, nu uita că stațiile sunt vârste, și nu cred că ești prea bătrân sau în pragul morții), iar penultimul vers ar putea fi „nici măcar o greșeală din dragoste” și nu „nici măcar o crimă de dragoste” (probabil ai avut în vedere faptul că poți face o crimă, fără să fii descoperit ; oricum „crimă” e prea tare). În sfârșit, în ultima strofă ai o deviație de la logică : dacă vă băgați tramvaiul în vene (aici două ființe, de sex opus, care se iubesc, devin o ființă, destul de frumos), nu mai călătoreați voi cu acel tramvai, ci invers, tramvaiul călătorea în voi: Ori faci două secvențe (eventual distanțate, în contexte diferite), ori renunți la primele două versuri. În rest îmi place totul, în special „călătoream cu viteza întunericului”. Îmi pare rău că nu am posibilitățile tale „materiale”, pentru că ți-aș fi dăruit o stea.

va multumesc mult pentru opriri.

cumva m-am gandit si la ideea de 21 de grame cat se spune ca ar cantari sufletul. si inspiratia aia are semnificatie e drept:)

referitor la sfaturile tale, o sa ma opresc mai incolo, cand voi avea timp mai mult sa vad ce si cum. in general nu prea schimb, insa am observat modul tau atent de a citi, si uneori chiar mi s-a parut ca ai dreptate.

va multumesc mult de trecere!