Whiti maori

1
he mea hanga na te atua i te timatanga te rangi me te whenua
la început, dumnezeu a făcut cerurile și pământul

încet ne iubim precum valul în refluxul uimirii
trecem încă o zi disconnected from rotorua
dincolo de marginile pe care nu le-am avut niciodată
amnestic tălpile tale măsurate în număr de pași pe noapte
descompuse nervuri cu sângele curgând în fișicuri
până la magma transparentă acolo de unde încep
toate poemele in utero



2
numele meu nu e paikea durerile mele
nu țin de mână un dumnezeu atua
norii mei nu acoperă insule nu decojesc de ploi toamne
nu știu kia ora bună seara mulțumesc bună ziua
ma te atua koe e tiaki dumnezeul lor să te aibă în pază



3
a ka ki te atua, kia marama: na ka marama
dumnezeu a zis: să fie lumină. și a fost lumină

până la el scările sunt rotunde
transparent pasul îmi alunecă spre un cer demodat
am dori să avem pereți spre care să ne putem întoarce nordul
și pietrele neștiutului templu
să-i atingem cu degetul nervurile inimii



4
a ka kite te atua i te marama, he pai: a ka wehea e te atua te marama i te pouri
dumnezeu a văzut că lumina era bună. și dumnezeu a despărțit lumina de întuneric

nu îți vorbesc despre cai astăzi se poartă la încheieturi brățara de ametist
și teoria conspirațiilor în dreapta merge un ceas oarecare după linia roz ei și
poartă cu sine diminețile mele mereu cu o oră în minus orizontul
mai aproape de stânga ai spune că ține sfoara pe care se înșiră
o samă de mărgele pictate din găinușa cu număr de aur



5
iubitul meu scrie poeme străveziilor zile la încheieturi poartă
cercul de chei pentru ușile noastre de inimă și
doar el știe cum să întindă sufletul peste sacul cu norii lui Dumnezeu
pentru ca ploile să fie margine alburie tristeții

astfel a fost o seară și apoi a fost o dimineață



6
na ka mea te atua, kia whai kikorangi a waenganui o nga wai, hei wehe i waenganui o nga wai
dumnezeu a zis, să fie o întindere între ape și ea să despartă apele de ape

pe drumul oaselor aceeași lungime de la umărul stâng până-n vârfuri
aceleași prin care îmi spune bună dimineața și seara desenează hașurată în orange
inima lumea e o minge orange scrie o prietenă și noi râdem
cu un D mare de la un dumnezeul de după punctul de rai
și punctul de fugă din iadul cu bărbații mai lungi ca femeia cu muguri pe coapse



17
iubitul meu coase luna de cer apele
cresc nenăscutului vis doar mâini pentru alte
și alte nespuse cuvinte

dumnezeu i-a așezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul
femeia punct avea dimensiunile egale cu noaptea



4
din uter pământul acelorași nuanțe se scurge michael și-acolo
se moare la termen pe deget se moare în țara unde nici mâini care seamănă
nici ochi nu există și nici cranii nu poartă o talpă de înger
pe sânul absinth umărul curge botezul numelui tău
veghe în femeia divină

iată istoria cerurilor și a pământului, când au fost făcute

doamne sfinte cum se târăște pe iarnă un apus în nuanțe magenta