Despre ninge

\" Cuvintele tale m-au lasat pe mine fara cuvinte. esti un suflet atat de cald !\" ( gluma ). Acum lasand gluma la o parte \" daca nu veneai in urma cu talpile \" nu apucam sa citesc poezia. Si daca nu o citeam nu puteam sa imi aduc aminte de statia de masina, acum 20 de ani, cand veneam de la scoala si ningea viscolit.

Tu nu mai ai ierni de copil... tu esti atit de femeie. \"Dacă tu nu strigai în urmă\"... ai fi scris poate altceva decit \"poemul acesta
ca și cum ar fi mereu cineva care pleacă\"...
Alma, iarna ta ninge pe mereu alte străzi. Ai reușit să potrivești bine cuvintele și le-ai scos din cuie și le-ai vindecat de torticolis. Iscusinta ta, Alma...

Drag, voi reveni și dincolo de ierni,
Ela

Thais, într-adevăr, în urma plecării rămân doar tălpi, cuie, mănuși și îngeri doar atunci când au fost. Și ningem, să nu mai recunoască nici unul drumul înapoi spre acasă.

Ela, ție, Alina îți spune că ești o optimistă: crezi în vindecare. Sau ai leacuri pentru partea aceea bolnavă, pe care o cărăm după noi și pe care o strigăm suflet?

Mihai, ție, Alina îți răspunde că abia așteaptă să citească povestea cu stație de mașină, iarnă, tu și 20 de ani.

Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre calde.
Cu drag de voi, din iarnă.

Sint leacuri si vindecari, uneori, iar din ele mai am si eu, pentru ceea ce de mult se numeste psyche, alma,ame... Drag, Ela

Am fost curioasă să văd cine mi-a acordat încrederea și așa iată-mă citind câteva din textele tale, care, în acest peisaj cu zăpezi viscolite, sunt \"slove de foc\", nu doar \"slove făurite\".
Mă bucur că ne-am cunoscut și mulțumesc pentru tot .

...cum se mai înșiruie povestirea asta a ta, cu o liniște tristă și cuminte, în același timp, cu o chemare stinsă de anotimpuri pe veci pierdute, de zapăda care nu mai e ca altădată, ci agresivă și neamicală, ca acum,\"fără sărut pe colțul casei\", cu iubiți pierduți prin tolba cea încăpătoare a poștașului, cu tine, niciunde fiind,- odată emigrată din \"casa bunicilor\" - în tine însăți rătăcită...și...
...și ce caută acel \"terticolis\", din final, care tare mă mai zgârie pe urechi?!...

Brrr... torticolis de suflet, ceva mai rau nu pot sa-mi imaginez!
Un poem bunicel, in fine o renuntare la elementele pe care le gasim pe orice tastatura, o incercare a Alinei sa se regaseasca intr-o forma poetica ce bate la poarta autenticitatii.
Din pacate, Alma se opreste prea devreme, cand incepe al doilea poem il suprima pe primul care, ramanand neimplint plange cu lacrimi amare.
Aripile, talpile si ingerii fac un mini-sindicat si isi cer dreptul la tacere.
Gara, postasul si felicitarile sarbatoresc ziua venirii dar eu stiu ca fericiti vor fi abia in ziua plecarii... n-am inteles niciodata de ce, sa nu ma intrebe nimeni.
Un poem pe care-l apreciez pentru sinceritate, o calitate cu care nu m-a obisnuit \"marca autoarei\", ca sa-l citez pe Vladimir.
Iarna tarzie dar bogata.
Bobadil.

despre ninge cu 12 aripi de talpa de ingeri, despre mirosind a ninsoare,acum in plina iarna. (stiu ca n-ai inteles mare lucru din comentariul), dar acest \"despre ninge\" mi-a placut atat de mult incat m-am jucat putin cu versurile tale. Sper sa nu te supere acest lucru. :)

Alina mi-ai facut o surpriza placuta cu aceasta poezie. Pacat ca nu pot sa dau si eu stelute… Dupa parerea mea doar o anumita structura \"clasica\" pe care versurile o umplu, pot atrage \"eticheta\" de \"poem de moda veche”. Cred ca este mai curand o poezie moderna mascata.
Tu insa mai ai asemenea poeme cu imagini rafinate si un aer usor vetust.

...si totusi... ninge in inima, cu plecari, cu gesturi, cu strigate in urma... O statie, o gara, o singuratate plecand sau venind, un aer de fapt divers al altor ninsori, un postas care suna de data asta doar o data, pentru cine mai e viu sa ii deschida usa... Si un suflet strans. De ce strans, Alma draga?

Mi-a placut si m-a impresionat...

Cu drag,
Mihai

Ela, tu știi mai bine dacă vindecarea vine din interior, ca și fericirea. Și dacă există, într-adevăr, sau sunt doar iluziile noastre cele mai dragi.

Vladimir, mereu o plecare duce la un torticolis de suflet, nu? Parcă nu poți să nu privești mereu în urmă, pentru a nu rătăci drumul înapoi.

Carmen, mă bucur să te găsesc în pagina mea și sper că ne vom intersecta în continuare la fel de constructiv.

Ioan, de la \"terticolisul\" din final a pornit tot poemul. Să vezi cum era iarnă și cum ningea și dacă mă depărtam prea mult, dispăreau urmele și, odată cu ele, și drumul înapoi. Așa că am hotărât să întorc mereu sufletul spre locurile de unde am plecat, pentru a nu uita niciodată. Așa se face că sufletul meu a rămas cu gâtul sucit.

Andu, ce ai vrut să spui prin \"sinceritatea cu care marca autoarei nu te-a obișnuit până acum\"? Ai observat că textul nu e foarte mult lucrat, dacă îl mai țineam în sertar, nu mai era valabil meteorologic. :) Aș fi curioasă de răspunsul tău. Și, într-adevăr, m-am oprit din scris când s-a oprit și tramvaiul în stație. :) E un \"poem scris pe stradă\".

Bogdan, n-am înțeles nimic din comentariul tău :). Dar mă bucur să te regăsesc aici.

Florin, să înțeleg gustul ușor amărui al dependenței de a privi spre ceva, spre cineva, mereu... Și uite așa, poemul despre \"torticolisul de suflet\" a fost scris.

Mihai, este un text în care am scris despre un trecut văzut prin ochiul unei alte vârste, care nu mai poate suprapune imaginile demult-ului și atunci apar modificări ale sfericității amintirilor. Și durerea.

Freelancer, ai surprins ideea de \"fapt divers\" al ninsorii care îți acoperă urmele, pierdut drum către casa bunicilor care au plecat demult, la fel, copilăria, cine ar mai putea fi aducătorul de drumuri și ce recompensă i-ai mai putea oferi.

Vă mulțumesc pentru cuvintele și aprecierile voastre.
Cu mare drag de voi.

de multe ori iernile sunt galbene , noi suntem orbi , caci orbii vad numai galben , nu vedem iernile , le strigam , precum Munch in fiordul sau natal , vazandu-si chipul.

un singur lucru n-am inteles de aici...ce inseamna torticolis?

am citit poezia de ieri si azi m-am hotarat sa las o urma intre comentarii, ca pe zapada nu prea pot...
poemul tau e unul dintre putinele de pe site care au reusit sa ma atraga, sa imi zica: \"mai citeste o data!\" sa te vad ieri cum stateai alaltaieri \"ca o iarna in statie\", sa te vad azi cum stateai ieri \"singura fără urmă pe umăr fără sărut pe colțul casei \", sa te vad maine cum stateai azi \"fără nume în buzunare doar mărunțind a ninsoare
cerul și fiecare a douăsprezecea aripă\".

alex alex. tot asteptand la coltul blocului meu cu gara

Ioana, torticolis înseamnă înclinarea laterală a capului din cauza unei afecțiuni a mușchilor sau a nervilor din zona cervicală, a gâtului, care se însoțește de dureri aproape insuportabile la mișcarea capului. Câteva schițe poți găsi aici.

Alex.Alex, frumos ai spus tu aici, intersectând ieri cu azi, alaltăieri cu mâine. Ar fi o idee pentru un poem, îl scrii?

Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre, dragii mei.

Alma,
sunt dator cu o explicatie mai amanuntita a ceea ce am scris mai sus \"despre ninge cu 12 aripi de talpa de ingeri, despre mirosind a ninsoare,acum in plina iarna\" Vroiam sa fac un joc, sa elimin anumite cuvinte de legatura care ar da inteles frazei si nu cred ca am reusit. :-p Acum revin cu comentariul intreg. :) \"despre ninge ca-n povesti, ma pot vedea si eu cu 12 aripi, prinzandu-ma de talpa de ingeri care coboara impreuna cu fulgii mirosind a ninsoare acum in plina iarna\" Cu alte cuvinte, m-am inchipuit pentru o clipa un fulg stingher care se ataseaza de ingerii ce coboara pe pamant pentru a se bulgari cu zapada, devenind, la randul meu zapada. :)

Florian, cât de frumos spui tu aici în comentariu. E un poem întreg, un alt poem al.tău.despre ninge, pe care aștept să îl citesc, cândva, în paginile unei alte cărți.

Bogdan, așteptam comentariul tău, pentru a completa imaginea celor 12 perechi de aripi.

Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre și pentru aprecieri. Cu mare drag.

Calda aducere aminte,calda cautare a privirilor intoarse catre ieri,catre azi,catre maine.
Si daca n-ar fi durerile ce razbat printre randuri n-am cauta mereu si mereu.
Tego.

P.S. Chiar daca nu las un semn al trecerii...te citesc mereu.Si n-as vrea sa para un pret platit,caci nu este.Mi-ai trezit atentia asupra-ti...si bine ai facut.

Îți mulțumesc pentru cuvintele tale. Și eu te citesc în mod constant și îți urmăresc evoluția poetică.

e o bucurie sa te citesc de fiecare data...