Cut 4

sentimentul zidului lăuntric și exterior
ceva dincolo de contemplație
asta înseamnă să fii și relaxat și încolțit deopotrivă...

nice job ALice!

ar mai fi și degradarea
superficială ce-i drept

structura zidului e a dracu\' de solidă.

scrie poemă Ionelă nu te prosti
aia cu relaxatu\' și încolțitu\' nu-i o idee rea

ți-e urât să fii
frunzele-s roșii acum
ce departe sunt

nu mă urc pe pereți ca să
dansez tango
și nici nu vreau să-ți arăt
prin asta că te iubesc.
sunt acolo pentru că văd

ce caut

nice idea...
Lovin\' It

o imagine căzută
un aeroport cu turnul de control ocupat de un nebun
se mai zice
am tăcut
că până și un câine, îndată ce înghite hrana, își lasă coada jos
și pleacă
sau tace.

naisss.

Laurențiu
îmi dai idei deși-ți spun că la prima citire vedeam aeroportul devastat de turnul de control:))

btw nu mai spune alis mi-aduce aminte de liceu și de un profesor fanatic care susținea că așa trebe scris numele meu, așa cum se pronunță
altminteri je m\'en fiche

Anghel
well?

în educația practică se îmbină elemente relativiste

atunci, îți zic ali/allie, nu vreau să fiu un punct dintr-un peisaj și-așa minuscul într-un colț de tramvai
bine, dacă se permite
că dacă nu, îți zic doamna alice

imaginea ta, a noastră, parcă e trecută printr-un filtru de gelatină
o vezi ? se mișcă, tremură ca ecoul unui ins îmbrăcat într-un costum uzat care urlă la o femeie
doar acel wall o mai susține

depinde unde stai

oricum numa cu apelativ ceremonios în față, nu
deci

Sunt inafara de lume
Albastrul gongului mi-e parca fracturat
Incep a gandi nefiinta,neantul...

Caut un semn
Sa-mi leg sangele mai strans de orizonturi,
Dar ingerii greu accepta voluntariat
La toate alunecarile.

PS. Mi-a facut placere acesta revedere cu tine.
Ioana Geier

eu / mă îndepărtez/ las să te aștepte la fereastră/ doar umbra /ascunsă în palmă.
ea /inundată de amintiri lichefiate /străvezie /ca o pată de sentiment /fără nume
între noi
fereastra zidită
ruptură cu ruptură
se dezbracă de poleială
o inimă de jad se zbate să iasă la iveală
aur și piatră
apă și cărbune
la capătul pământului
și totuși pământ //tot noi în căutarea identității

un contur de femeie între aripi
închis în fereastră dincolo de zid
aici zborul nu se uită întrebările se desfac
în multe picături ce sting
tot mai singure focul

am oftat m-am dezbrăcat de zgomotul meu
și-am ars toate răspunsurile
din fumul lor am învățat să mor privind pe fereastră dincolo de zid
un contur de femeie între aripi


frumos mai vezi și dincolo.


cu stimă, Cornel Ghica (wall-E)

Sunt inafara de lume
Albastrul gongului mi-e parca fracturat
Incep a gandi nefiinta,neantul...

Caut un semn
Sa-mi leg sangele mai strans de orizonturi,
Dar ingerii greu accepta voluntariat
La toate alunecarile.

Ioana Geier

o femeie fără de umbră

își crește pereții nalți până la cer

fără ferestre în arc frânt

fără obloane

aici nu-s cărămizi
aici sunt ochi

aici nu e un zid


aici


un om desface în pojghițe liniștea

din mine nu a rămas decît umbra
cîteva amintiri sedimentate pe un perete fără margini
ordinea în care le-am adunat
singuratate
tot ce au rupt alții din mine ca să-și cîrpească
corabia vieții
adică prietenii
prieteni?
nimic nu se schimbă
aceleași voci devotate numai pînă la sirenă
apoi
fiecare rămîne
singur
cu umbra
lui

in oglinda dureros de lucida
azi
nu e nicio fereastra in zid

pai sa inteleg ca nu detii copyright pe textura.
adica numai pe umbra ceea.

dar ce, erai dezbracata/goala acolo? ca eu altfel nu-mi explic

mai singura decat umbra dintre mine si Dumnezeu
inclin masca zambetelor complezente

cu ochiul tăcere
zidește oglinzi
retro
vizoare
capete de identitate lasă umbre

nici o toamnă nu e mai galbenă și mai fisurată

\"zidul crește odată cu noi
de obicei ascunde iubiri
sau neiubiri

când ajunge la cer
se face un fel de întuneric

nu îmi e frică
pământul are ochii albaștri\"

nu-mi pot explica , hose, ce nu-ți poți explica
și oricum dacă ți-ai fi explicat , crezi că mi-aș fi explicat asta?
anyway mi-e greu să cred că pe 1novannodominii2208 ochii tăi sufereau leziuni dampreunelea cu cortexu\' ca să trebuiască să iau eu teoria
mistriei de coadă

în mine ziduri
cresc
ritmuri de mortar și cenușă
scorojită aștept
un pretext
să te primesc
încă o dată

vă mulțumesc pentru implicare

...acest suflet. Tablou-portret. Aici meriti multe stele. Ca sa fie mai simplu, primesti cerul. Fereastra trup, viata, zbatere, lupta... Lumina, culoarea, umbra, ruptura... In ea (fotografia, fata) simt ceea ce este faptura in fata lumii!

Un
mis
t
e
r

M...

Cu respect,
PT.

Tu
mă pictai
Eu
te pictam
Tu
erai grai
Eu
zid închis

Vino din mine
către zbor
Pe uși de rai
și scări fuior

Umbrit sunt
Doamne
de un vis
și fisurat
de nedescris


;)

Fur mereu diacriticele de la altii. Ce sa fac? Asa fur si imagini. Nu departe de aici, le pun in suflet.

Acelasi,
PT.