Alexandru Gheție

leonard, multumesc...
ma bucur ca ai intrat, ca ti-a placut :). Sigur, voi mai lucra pe text.

numai bine,
alex

nicăieri, anni...
Între aici și dincolo, nicio oprire. Eu regret, ile, e bine că stă singur. E o stare. Mulțumesc.

Vă mulțumesc pentru trecere și aprecieri :)
Mă bucur că ați citit, că v-a plăcut și vă mai aștept aici...

numai bine,
alex

Am mai găsit ceva oarecum asemănător la apolinaire sau prevert, nici nu mai știu exact... nu știu dacă asta are să fie poezia viitorului, sau doar o poză a unui discurs spart, situat undeva dincolo de lirismul pur, sau doar o joacă la care se reacționează prea serios :)... Oricum, intru aici tocmai pentru aceste mesaje pe care le oferi de dincolo. Aici nu e inovație, de fapt aici nici nu știu ce e. Asta nu înseamnă că ar trebui să te oprești la... 37

numai bine,
alex

Aș scoate doar \"ce își are un rost\", dar poate că își are rolul său versul acesta și eu nu-l simt acum... :). Am remarcat grupajul:
\"strigătele ar putea să ne frângă pe noi
în nici o bucată
pe scaunele ce stăm împietriți\" - pentru efectul creat, ideea de paralizare, de static, de lipsă de sens... Apoi mi-a plăcut acel \"nu deschide fereastra\" (probabil un singur obstacol între strigătul de afară și amorțeala din lăuntru). \"Somnul crud\" este o imagine deosebită, rotundă și puternică. Este o poezie construită pe contrastul dintre sunet, urletul de afară și tăcerea, starea de somn din interior. Iar acele balamale le consider un fel de punte între două lumi. Poate că nu se aude scârțâitul (uleiul și rolul său), dar se simte la fiecare deschidere/închidere a perspectivei. Mi-a plăcut.
numai bine,
alex

lumea morții poeților se prelungește în ziduri, în cărămizi, în ... nimic. și totuși mai \"răsună\" încă :). Murmurând apusul - asta a fost prima impresie, asta mi-a rămas întipărit la prima lectură... Apoi crucile ce nu pot \"străbate aerul plin de narcise\", ziua cu miros de clor ce va să vină curând... Astfel jurnalul prinde contur, se poartă de la zi la zi printr-o ceață deasă, apoi un zoom in, și tot așa... Nu prea m-a încântat ambulanța aia portocalie, în rest, un text reușit. Cu plăcerea lecturii,
numai bine,
alex

clinchetul grav al atingerilor ovale - păi ce să mai spun, e trăsnet aici. N-aș schimba nimic până la ticăitul unui ceas, tyly... Finalul însă poate fi mai bun, de fapt primele strofe merită un final pe măsură. Parcă se trece în alt registru, cred că a fost un pic de grabă :). În fine, cine spune \"mă scurgeam/Picătură cu lacrimă pe stratul de zambile\", cine privește în sine prin gaura cheii, are, dacă vrea, toată atenția mea.

numai bine,
alex

of, uf, tot la mine ajungi :) - \"următoarea oprire: mefisto, numărul 666\"
Despre text...
strofa finala n-are niciun rost, e inutila si oricum se intelege din text o oarecare oprire in coasta infernului. Lasa cititorul sa decida aceasta statie... Sunt cateva cautari aici, impotmoliri - vezi salba de aur a noptii - dar si asa textul are unitate, sunt inserate placut o serie de imagini. Am remarcat: \"somnul mi se așează/în jurul inimii/ca o floare\"... Mai trebuie lucrat pe text. Pentru ca fuga asta pe sub pamant, pe sub lumina merita mai multa fina analiza. Fii un psiholog, sondeaza daca vrei starile extreme aici, dar nu le releva... sugereaza-le cumva :). Ai inceput bine cu acel \"mi-am lăsat mașina de vise/în seara îngustă\". Astept o re-scriere a textului, lasa scheletul si treci dincolo de... oase, oscioare, impuritati. Hai ca nu te superi tu, pentru ca eu chiar cred in tine. Succes si... vorbim.
numai bine,
alex

\"să-i răzuie de moarte\" - da, e ca o decojire de spaima aceea innabusitoare... si tot discursul, profund, fara prisos, catre o claritate a vazului, spre acel limpede verde de dincolo, oglinda in care caii zboara pe firul de iarba... totul spre umplerea golului. Sentimentele pietrei din inima apar la suprafata cu dalta ce razuie, ciopleste fiinta de moarte. Mi-a placut,
numai bine,
alex

Vă mulțumesc pentru semne...

D-na Maria Marcovici - frivolitate, spuneți... da, sunt neserios... și obscen. În versuri. Dar Ausschwitz-ul n-are nicio legătură cu asta. Au fost alții frivoli, obsceni, tragic de odioși înainte de mine. Aici e o metaforă a tot ce e rău, d-nă Marcovici, nu o poză a frivolității... Vă mai aștept, promit să postez în viitor ceva simplu și delicat ca o corolă. Plină de minuni :)

Anni, mă bucur că a plăcut, eu n-am vrut să deranjez pe nimeni scriind despre... Poate că a devenit tabu, poate că nici nu mai putem privi înapoi, înțeleg... Vă aștept mereu cu plăcere
numai bine,
alex

o poezie ca o muzica suava :)... e o mare prapastie intre titlu si corpul textului si e bine asa, creandu-se parca o punte intre exterior si interior... e noaptea in care nimeni nu moare, e noaptea in care in autoare nu moare nimeni si apoi durerea unei noi dimineti e trasa in sine, ca si cum fiecare moarte din afara e tatuata pe un singur trup... Finalul e sugestiv, el amintind totusi de o... nastere :) cu placerea lecturii,
alex

inca o burgundie, inca o cautare, o reconstituire, o re-facere... da,\"o poză cu sunet\" aici, o poza de atunci, cu baiat si fata, cu maci si o banca in zi de mai, pe vremea cand trmvaiul urca linistit \"peste dealul Uranus\", si mama cosea... Cu placerea lecturii,
numai bine,
alex

din poezia asta se mai pot face încă 2, chiar 3... :). Dar și așa, varianta asta APARENT lungită poate oricând fi tatuată pe pielea tot mai fină a femeii de 30..., de la gât la glezne, de la singurătate le insomnie, de la detalii la haotic, la angoase, la inutilitate, la spaimă, la refugiu, la disperare... Finalul este reusit! Trec direct la final, sar peste multe alte secvente reușite, imagini sigure, clare pentru a ajunge acolo unde cred eu că poezia își atinge scopul... Da, finalul, acel \"vrea mereu să se mute/ așternutul să rămână gol\", acele enumerații, stări confuze, treceri de la starea de veghe la visul ne-vis, o cădere până dincolo de orice refugiu... Mă convinge... cu plăcerea lecturii, carmen,
numai bine,
alex

As termina la \"și de tine mi-era frică să nu mă bată cineva!\". Brusc, fara alte explicatii, doar povestea cu pelerinajul... Am remarcat stilul, limbajul, siguranta si naturaletea... Mi-a placut acel \"scrie cum vrei\", intr-un fel se simte dorinta de a respecta intocmai spusele bunicii, o fidelitate a dialogului de atunci... Mi-a placut, cu placerea lecturii,
numai bine,
alex

jumatate de pas - exact jumatate de drum, mijloc de drum spre o cautare... dar de aici, de la o mie de li, aceeasi femeie te striga din launtru probabil, \"printr-o mie de răni\". E poate intalnirea eului de la mijlocul drumului cu sine, apoi... cine stie :)... cu placerea lecturii,
numai bine,
alex

viata ca o clepsidra, viata ca o prada... o scorbura care ne trage de timp, o scorbura, niste firicele de nisip, finalul e reusit, sugestiv. la fel penultimul grupaj, in care se incearca o renuntare la amintiri, o uitare... dar drumul inainte si suflarea regulata nu e deloc sinonima vietii. Pentru ca viata e o clepsidra, se ingusteaza, totul devine innabusitor, aritmic... Cu placerea lecturii
numai bine,
alex

e bine conturat aici neantul, acel nimic spre care se coboara spre sub talpi, definitiv... Atmosfera e reusita, spaima lichefiata, coborarea, decojirea de sine, fasiile, da, mi-a placut. Parca e spus dintr-o suflare, nu vad cautari aici, nici impotmoliri. Nu gasesc nimic de schimbat, e drept, nici nu caut. Cu placerea lecturii,
numai bine,
alex

am intrat pe pagina ta si mi-a placut ce am citit inca dinainte de a veni aici... Ai fost mai rapid :) In fine, multumesc pentru semn si pentru sfaturi, chiar imi folosesc, e interesant ce imi spui in legatura cu revolta, cu beep-urile si umorul... te mai astept
numai bine,
alex

multumesc...

stefan, ma bucur ca ti-a placut, voi tine cont de sfatul tau si te astept cu placere si pareri :). A, multumesc pentru steluta...

otilia, daca \"la tarm...\" se pregateste o vara cu apa si soare, aici, in acest text apa are alte functii, lipsite de calura de acolo, de la marea din sufletul tau... Bucuros de vizita

numai bine,
alex

sincer, nu mă așteptam... este, într-adevăr, o lipsă a mea de responsabilitate. Înainte de a posta ceva, normal e să citești, să re-citești, dar de, valul...

liviu, mă bucur că ai trecut, așa e: refulare/defulare, și da, fiecare pasăre... :). Te aștept mereu cu plăcere

lim, e frumos ce spui... treaba cu \"niște blițuri ce ating lumina pentru o secundă\". treaba e că în acest moment sunt tare confuz în legătură poezia în general, cu multe lucruri care se încolăcesc pe piciorușele versurilor, sau intră în ochii-i albinoși :). Mă bucură prezența ta, te mai aștept

adriana, nu știu dacă e sau nu boala secolului :)... adevărul e că partea a doua a textului , după \"ok:\" e, cel puțin pentru mine, un exemplu de așa nu!. Cred că boala secolului e problema aia cu diversitatea, de care aminteai :). Te aștept mereu cu plăcere și interes

ștefan, eu aș tăia toată partea a doua, de fapt aș șterge tot textul, dar ar fi... Și da, ai dreptate, chiar sunt două texte, al doilea fiind un exemplu de discurs \"curățat\" :). E normal să tai, să elimin, să arunc. Mersi pentru sfatul cu ciupercile, așa e; în legătură cu lucrurile care s-au mai spus... păi le-au spus alții :), și cum aș putea spune că nu mi-au pus banii pe card în alt fel?? Te mai aștept

numai bine,
alex