Poezie
nu niciodată
ile
1 min lectură·
Mediu
am căutat să fug de lumină de răul
care i se târăște prin sine de claritatea
din spatele ei
nu nu ți-am spus ile
pentru că nu mai existau cuvinte
legăturile se topiseră punțile se prăbușiseră
între noi mai exista doar vidul acela apăsător
așteptarea dincolo de care nu doream să văd
țărm și mare cer și pământ
privirea are limitele sale
uneori se lovește de buza pleoapei
cade dincoace de beznă
nu ți-am spus ile nu
vin doar să curăț pământul arunc semințe
margarete toporași violete le stropesc
nu spun nimic șterg poza cu degetul mare
tu îmi zâmbești taci nu regreți nimic
lumina e din ce în ce mai puternică ile
nu ți-am spus dar nu vreau să te mai văd
nu ile
niciodată așa
clar
orbitor de departe
eu regret
ile
http://www.youtube.com/watch?v=M5gpBncR8zI
085.088
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Gheție
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Gheție. “nu niciodată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-ghetie/poezie/13936649/nu-niciodataComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Vă mulțumesc pentru trecere și aprecieri :)
Mă bucur că ați citit, că v-a plăcut și vă mai aștept aici...
numai bine,
alex
Mă bucur că ați citit, că v-a plăcut și vă mai aștept aici...
numai bine,
alex
0
o calatorie intre aici si dincolo
dialogul monolog cu un ton sigur
dar unde se termina?
(eu regret ile - sta prea singur acolo in final, pina acolo ai vorbit, ai tras cu urechea la poza, ai pus seminte, si apoi tzac a venit jalea , dar ai plecat cu ea nedespachetata)
dialogul monolog cu un ton sigur
dar unde se termina?
(eu regret ile - sta prea singur acolo in final, pina acolo ai vorbit, ai tras cu urechea la poza, ai pus seminte, si apoi tzac a venit jalea , dar ai plecat cu ea nedespachetata)
0
nicăieri, anni...
Între aici și dincolo, nicio oprire. Eu regret, ile, e bine că stă singur. E o stare. Mulțumesc.
Între aici și dincolo, nicio oprire. Eu regret, ile, e bine că stă singur. E o stare. Mulțumesc.
0
tecstul e frumos, curge. poate doar daca e crescuta nitel concavitatea pt a focusa mai clar. dar si asa, e ok.
oricum dupa o plimbare prin tecstele de pe prima pagina e o usurare sa mai gasesti ceva citibil, chiar placut.
oricum dupa o plimbare prin tecstele de pe prima pagina e o usurare sa mai gasesti ceva citibil, chiar placut.
0
leonard, multumesc...
ma bucur ca ai intrat, ca ti-a placut :). Sigur, voi mai lucra pe text.
numai bine,
alex
ma bucur ca ai intrat, ca ti-a placut :). Sigur, voi mai lucra pe text.
numai bine,
alex
0
Se zice că ar fi bine: “Să nu spui nu, niciodată!”, \"je ne regrette rien\" este mult mai nimerit!
Însă, textul este unul dezolant, fapt ce reiese pregnant din această strofă:
“nu ți-am spus ile nu
vin doar să curăț pământul arunc semințe
margarete toporași violete le stropesc
nu spun nimic șterg poza cu degetul mare
tu îmi zâmbești taci nu regreți nimic”.
Ei, da, aici se vine cu smerenie, cu tristețe, cu lacrimi…
Finalul este dureros:
“nu vreau să te mai văd
nu ile
niciodată așa
clar
orbitor de departe”.
Un poem ce atinge sufletește nu poate fi trecut cu vederea.
Ottilia Ardeleanu
Însă, textul este unul dezolant, fapt ce reiese pregnant din această strofă:
“nu ți-am spus ile nu
vin doar să curăț pământul arunc semințe
margarete toporași violete le stropesc
nu spun nimic șterg poza cu degetul mare
tu îmi zâmbești taci nu regreți nimic”.
Ei, da, aici se vine cu smerenie, cu tristețe, cu lacrimi…
Finalul este dureros:
“nu vreau să te mai văd
nu ile
niciodată așa
clar
orbitor de departe”.
Un poem ce atinge sufletește nu poate fi trecut cu vederea.
Ottilia Ardeleanu
0
otilia, multumesc pentru semn si parere
incantat ca ai mers dincolo de versuri :)
numai bine,
alex
incantat ca ai mers dincolo de versuri :)
numai bine,
alex
0

care i se târăște prin sine de claritatea
din spatele ei – frumoasă asocierea între melodia lui Edith Piaf și mesajul transmis de poem, ea nu regretă nimic, tu poetule, nu au ai reușit să spui prin cuvinte ceea ce parcă te macină, pentru că lipsa cuvintelor a prăbușit tot misterul, aporape că nici visul nu mai apoate exista doar apăsarea de dincolo.
Foarte bine realizată strofa:
țărm și mare cer și pământ
privirea are limitele sale
uneori se lovește de buza pleoapei
cade dincoace de beznă
Realizări deosebite: șterg poza cu degetul mare
orbitor de departe
legăturile se topiseră punțile se prăbușiseră