Poezie
nocturnă
gânduri lăsate pe noptieră
1 min lectură·
Mediu
mi-am lăsat mașina de vise
în seara îngustă
soarele doarme sub talpa lunii
expirându-mi privirea
peste creasta dealului
pictată între două ceruri
întunericul circulă
prin venele de lumină
ale ochilor mei
mă întind pe patul
ce se strânge în jurul meu
ca un coșciug
și somnul mi se așează
în jurul inimii
ca o floare
mirosul de crin
se scurge pe gâtul morții
următoarea oprire: mefisto, numărul 666
023.146
0
Despre text...
strofa finala n-are niciun rost, e inutila si oricum se intelege din text o oarecare oprire in coasta infernului. Lasa cititorul sa decida aceasta statie... Sunt cateva cautari aici, impotmoliri - vezi salba de aur a noptii - dar si asa textul are unitate, sunt inserate placut o serie de imagini. Am remarcat: \"somnul mi se așează/în jurul inimii/ca o floare\"... Mai trebuie lucrat pe text. Pentru ca fuga asta pe sub pamant, pe sub lumina merita mai multa fina analiza. Fii un psiholog, sondeaza daca vrei starile extreme aici, dar nu le releva... sugereaza-le cumva :). Ai inceput bine cu acel \"mi-am lăsat mașina de vise/în seara îngustă\". Astept o re-scriere a textului, lasa scheletul si treci dincolo de... oase, oscioare, impuritati. Hai ca nu te superi tu, pentru ca eu chiar cred in tine. Succes si... vorbim.
numai bine,
alex