Poezii

pentru o clipă am văzut femeile răstignite pe zidurile mișcătoare și toate au țipat în același timp ca un cor madrigal ,,fătălăilor, lăsați berile și dați-ne jos de-aici" picături de sudoare și

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

5

luni 6:43 monica doarme liniștită ca într-un coșciug bacovian și eu dorm dar cu ochii deschiși ca soldații în tranșee când moartea le cântă silent night drumul până la baie și înapoi e o

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

5

de-abia după a doua sticlă de vin ne-am dat seama că nu avem nevoie de rațiune și prin urmare nici de pahare rațiunea dilată conștiința ca pupilele unui bebeluș și creează distanțe între

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

3

pe bunicu' l-am văzut ultima dată când mă credeam o țestoasă ninja și domnul John încă nu știa să deschidă o sticlă de votcă mi-a lăsat o dimineață răcoroasă o mână uscată pe creștet două

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

5

poezia asta am scris-o pe genunchii bunicii când toate femeile frumoase se uitau la televizor în sufrageria mea în timp ce domnul John căuta cu disperare o sticlă de votcă pe sub pat ea

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

2

monica realitatea e doar o formă vulgară a imaginației bărbații nu există doar organe genitale femeile sunt doar niște saci în care se înghesuie zeci de copii ca niște unelte încercând să

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

2

de sângele tău ce-mi curge prin vene de primăvara care mi se plimbă pe hipotalamus și sfâșie zăpada cu dinți de lumină de distanțele dintre noi și de tot orașul ăsta negru ca stomacul unui

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

2

într-o zi te-am luat de mână până pe pleoapa firavă a Argeșului să vezi cum mii de poeți se scaldă și tranșced prin albastrul din mine te-am lăsat să fumezi o țigară... nu ți-am spus nici un

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

0

ce culoare ar avea dragostea într-o noapte cu aromă de migdale amare? de cimen sau de albastrul venelor tale? îți mai aduci aminte când ne urcam pe placenta tinereții și ne dădeam

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

0

luna îmbrăcată în Icar se aruncă în mare norii se opresc neliniștiți pe limba cerului savurând răcoarea dimineții facem dragoste vocalele ies din tine țipând în jurul razelor orizontul

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

3

primăvara, nopțile se rostogoleau la picioarele noastre ca boabele de piper și luna ne scufunda trupurile în nesfârșitele băi de noroi îți înghesuiai genunchii sub sânii reci și toată

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

2

aurora boreală a ocolit timpul și culorile ei au sclipit ca venele câinelui am văzut prin albastru lumina galbenă ca o bucată de unt pe care lacrima stacojie a alunecat de sub pleoapa

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

2

soarele sare brusc într-o eclipsă totală și eu mă refugiez în el iau cuvintele cu mine și le înec în soare prin vârful bilei de oțel urmele morților sunt desene de cretă pe strada

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

2

mi-am lăsat mașina de vise în seara îngustă soarele doarme sub talpa lunii expirându-mi privirea peste creasta dealului pictată între două ceruri întunericul circulă prin venele de

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

2

un cocoș ragușit urlă ca un Big Beng pe iarba alunecoasă ca un topogan stă să cadă roua sărată din memoria mea umbra-mi stă ascunsă sub acoperișul lunii adulmecând în tăcere pașii

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

4

( în zilele când soarele transformă pământul îmtr-o tablă de dartz și oamenii se-nvârt în propriile cercuri) îmi iau avânt din adâncul rotundului de cretă și strig : - Hai Efialte să

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

6

când am murit mi-am simțit trupul greu ca o piatră de mormânt m-am așezat în întuneric pe o pleoapă de singurătate ai venit și te-ai aruncat la picioarele crucii de parcă îmi vânai

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

9

unghiuri de întuneric îți țâșnesc din sfârcuri ne prăbușim din vârful unui triunghi ne ancorăm omoplații de laturile unui pătrat și ne târâm asemenea unor miriapode dezlănțuite prin sfere de

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

4

inima mi se zbate anemic sistole-diastole în timp ce pământul se învârte în jurul femurului... dimineața asta se naște din buricul meu razele mi se agață de pleoape -ca un

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

2

limbile ceasului înțeapă coapsa albă a orei șchiopătând, ora se târăște până la capătul zilei aici, secundele reniforme se agață de gâtul minutului asemenea unui făt ce-si caută mama cu

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

1

îmi anin mâna ca o creangă fără frunze de brațul ei spinos stăm așa, îmbrățișați în durere acum ninge -unu, doi- cad fulgi albiți ce dans de alb sau se opresc ce vals penibil la ochii

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

3

credeam că am reușit spărsesem zidul alb imaculat și dintr-o dată un altul apare mai alb plec dar unde? în față un zid în spate un alb zidurile se apropiau se contopeau și eu odată

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

1

sfinții tremură pe colțuri șterse de biserică icoane pictate cu ruj mă privesc rece s-au speriat de diavolul galben, bolnav de hepatită arhanghelii au înghețat în pantalonii

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

4

umerii îmi sunt prinși de brațele universului mă simt prea apăsat ca să fiu zdrobit colțul ferestrei înțeapă pântecele cerului lăsând să curgă sânge albastru prin vene de

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

0

miros a tine... în noaptea asta cu cerul zgâriat de lumină ți-ai agățat trupul de mine ți-ai lăsat ochii să curgă pe obrazul meu din corpul ăla mic

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

2

clopote.... deasupra catapeteasmei sufletului meu se jertfește El mâinile arhanghelilor se agață de ziduri rupându-și unghiile o lumânare arde molcom în colțul gurii unui felinar ca să

AGAna Gabriel-Laurențiu

0

1