Alexandru Gheție

sunt mereu o delectare eseurile tale, angela...
l-am citit acum ceva timp, pregătisem un comm, dar... netu\', bată-l vina :)
Voiam să spun că așa, prin astfel de analize critice, autorul își respiră trecerea. Pe scurt...

alex

metaforă și imagine. delicatețe și o altă viziune asupra lucrurilor. Totul te izbește ca un ten cu ferestrele sparte aici, chiar și trecutul - jucărie de pluș... Și da, e aici o liniște sfâșietoare. În doar câteva cuvinte...
plăcut

alex

faină frântură de gând-trecere prin zi...
interesantă trecerea prin viață pe o bicicletă, ”ca o libelulă”, iar pruna din final dă textului, și vieții, firește, oa oarecare aromă :),

alex

rea și frumoasă toamna asta, dana...
Firește, e un text interesant, are o curgere firească, imagini frumoase. Pozele sunt bine inserate, galbenul acela este sugestiv, puternic. Ceea ce place, dincolo de toate acestea este tonul acesta intim, sinceritatea asta a discursului. Este, de fapt, genul de poezie care-mi place cel mai mult, ăsta e și motivul pentru care trec pe aici. Iar minusurile într-un astfel de text, de obicei sunt tare bine ascunse :), deci mare lucru n-ar fi. E un text care vorbește, sugerează. Și asta e tot ce contează. :). Cel puțin pentru mine

alex

parcă era mai bine înainte, cu tăiat în loc de mărunțit :)
mie mi-au plăcut imaginile de aici, iar legătura dintre grupaje e inedită.

poate ar merge acel \"se frânge\" ca liant între strofe, adică și biletul să se... frângă, cumva :).
închid fereastra și biletul de avion
se frânge în foarfecă - dar cade prea repetitiv, deci nu... știu :)

În fine, deosebită este imaginea moliei:
\"molia indecisă
între plafonieră și lună
se frânge în stejar\"

alex

aș spune:

poetul este ca soarele
bogat precum vîntul
cînd scrie
își îndeasă luna în carne - dacă tot ai mers pe relația asta dintre grupaje... :)

Cred că sunt mai multe metafore aici, deci poți schimba titlul :)
de ce e oare luna curvă ?:), bleagă, prăfuită, tembelă, etc, etc... iar soarele mândru, rege, dumnezeu :)?
mai vorbim,
alex

când copilăria iese din matcă...
apar, firește stolurile. Stolurile de gânduri, stolurile de da, de nopți. Abia acum se simt ele, întunecatele, chiar în miezul ființei.
\"câteodată
viața
ia forma
unui stol de nopți
din care nu se mai văd
părinții surorile\"
Aș scoate copilăria după surorile, evitând repetiția cuv. într-un text scurt. Și se înțelege și fără... :). Dar știi mai bine. Oricum, mai trec,
p.s. - și dacă mai stai prin pitești poate ieșim și la o bere :)

alex

este posibil aici - chirurgul, imediat ce pacientul moare pe masă, să-și sune copilul tocmai ca să mai simtă ceva. Apoi banala întrebare, doar un pretext... :). Firește, mai rar.
Interesantă tema tratată aici, finalul, mie, unuia, mi-a plăcut. Pentru că te scoate oarecum din iureșul gândurilor din miezul textului. Sau supraviețuirii...

alex

\"cred că așa se nasc
găurile negre
așa, din vertijul de suflete
care se rup violent
de pământ
din însiguratele trupuri
ale nimănui\" - un final tulburător, sincer, rotund. Atât mai pot spune acum.

alex

un joc de cuvinte interesant aici...
îmi place cum ai tăiat textul, cum ai reușit să sugerezi starea aceasta de teamă. Și titlul e reușit, se leagă tare bine de prăbușirea din final. Schimbările astea, marga :)... Mai trec,

alex

\"tristețea înseamnă plăcere\"

\"sexul e hiper-energofag. sexul e ilegal.\"

\"budha are un abdomen leneș\"

\"burțile umflate ale copiilor africani simulează perfecțiune\"

\"corpul trebuie să rămână nemișcat. aceasta înseamnă perfecțiunea. plăcere pentru corp.\"

Am extras câteva din... sentințele de mai sus :). E bine că nu cazi dincolo, că ai știut să le legi, nu sunt aiurea inserate. Mă refer la acele re-luări, accentuări, într-un fel este un text circular, chiar dacă se vrea un anume suiș către final :). Totul pentru plăcere, deci lene, deci perfecțiune, nimic din afară, totul interior, renunțare la sine, trecere, zbor, prăbușire. Poate că nu ar trebui lungite unele versuri, de ex. la \"produce o somnolență moale care se extinde/și tinde să acopere totul în jur. apoi înțelegerea\" - era mai simplu - produce o somnolență moale. care se extinde. acoperă totul. Firește astea sunt alte lucrușoare, fiecare vede ce și cum îi place :). Interesant e că am rezonat :). Mai vorbim,

alex

un text cu imagini reușite, sensibile...
convingător ori ne :), se creează o stare aici, se simte, totuși urletul acela din final. Mi-a plăcut ceața plutind asemeni fumului de narghilea. Finalul, totuși, cred că nu e la nivelul textului. În fine, nu e rău ca mesaj, imagine, sentiment :). mai trec,

alex

- aici, în loc de \"sau cărți făcute după jocuri\" aș pune pur și simplu alt joc. Se va înțelege :)
- finalul, partea cu cadoul personalizat pare puțin forțată aici. Nu știu, e fain ca secvență, dar într-un alt text, nu aici, după acel început cu \"pietrele\" vorbitoare, apoi parcul, amintirile, zâmbetul... De aceea spun că aș încheia cu \"și-ți zâmbeam \". Deci aș renunța la porumbei :), dar aș insera cumva grupajul ăsta:
\"stăteam pe marginea băncilor ude și râdeam singuri
fără copii gălăgioși care să alerge veseli
pentru că era prea frig iar mâinile noastre se încălzeau undeva pe sub haina ta\"
Pe de altă parte înțeleg perfect de ce ți-ai dorit să închei așa :)

Cel mai mult place tonul, discursul propriu-zis, secvențele inserate ca - \"mie întotdeauna mi s-au părut mici de tot și goi\" (se simte o oarecare implicare în acest joc al trecutului), sau, și mai frumos: - \"eu mă uitam oarecum admirativ către genele tale lungi/de fată//și-ți zâmbeam\".
E un text care-l continuă interesant pe primul și lasă deschise portițe către următoarele. Mai vorbim, dana

alex

mulțumesc, silvia...
\"stelutzoaia virtuală\" de la tine contează!
mai ales într-o perioadă în care credeam că rătăcesc. Mai vorbim, ok?

alex

ottilia,
uite, nici eu nu trec prea ușor de la abordarea unei teme la o alta :). prefer să epuizez tot ce cred eu că se poate, caut toate sensurile unui cuvânt, îmi place să cred că sap în el la maximum :). Poeziile tale, cel puțin ultimele, sunt delicate, sensibile, rotunde. Ca imagine sunt deosebite. Metafora și personificarea sunt la ele acasă în textele tale. Dar știi ce vreau eu? Și acum, cu riscul de a te supăra, spun că mi-ar plăcea să lărgești aria tematică, să... experimentezi mai mult, cred că ăsta e termenul corect. Nu știu dacă e vorba de curaj aici, dar cred că ar fi interesant să cauți mai mult. Și nu în acelasi țărm, care sincer, este deja în poezia ta o ființă tare bine crescută :). Oricum, doar tu simți când un subiect este epuizat, când un aspect devine redundant. Și totuși...

alex

hai că era fain ca titlu \"luna futută\" :). Apoi,da, ai dreptate, chiar era funny
la \"să să știi ce urmează\" - așa ai vrut?
ok, îmi place textul. E mai... soft decât mă așteptam :). Luna asta bleagă nici nu mai merge acolo, în buncărul acela în care răul, (minciuna de fapt și de aici restul...) se dilată pe nesimțite în, și asta-i fain, sfera aceea de neatins, căreia, culmea, nu vrea să i se întâmple nimic rău...
Ai niște repetiții care-s faine aici, chiar dau bine. Cârcoteli... nu acum, poate la următorul :),

alex

o să-i spun, dana, pe cuv.
Știi, și pe mine mă deranjează frigul ăla, dar să nu mai spui nimănui. Și te mai aștept. Mulțumesc,

să strângem pumnii simetric iubito
*
să adormim treji
*
să ascultăm pianul din soare
*
și să vedem cât suntem de suprapuși
*
în unghiurile noastre moarte
*
să punem pe umeraș și cerul peste haine

Cam așa ar fi textul, dincolo de imagine :). E clar că imaginea ajută aici, luate împreună au un farmec aparte. cerul pus pe umeraș, coroborat cu imaginea este superb... :). Aș fi preferat totuși niște poze mai mici, poate puțin lucrate pentru a intra oarecum și mai bine în pagină. Plăcută toamna asta, ștefan

alex

ca imagine, e ok...
ultimul grupaj, de fapt imaginea gâzei dintre geamuri e sugestivă, puternică.
ca stare, din nou e ok, pentru că se simte confuzia, uimirea, etc...
parcă la construcție, la evitarea unor construcții gen \"stropi limpezi\", ori \"vorbă risipită în somn\" aș mai lucra. Dar ca întreg e fain, sensibil...

alex

\"E un zoom in pe fiecare celulă\"...
Mi-a plăcut textul... Ca întreg este bun, solid, \"secționat\", să-i spun așa, e subtil, deosebit... Și nu mai am nimic de cârcotit :). Imaginile sunt puternice, sugestive, lianturile acelea necesare funcționează ok, e un text fluent, natural. De fapt apropierea aceasta de oameni nu e, pentru mine, firește, decât un alt fel de... depărtare. Bun,

alex