noiembrie scăpărător

ottilia,
uite, nici eu nu trec prea ușor de la abordarea unei teme la o alta :). prefer să epuizez tot ce cred eu că se poate, caut toate sensurile unui cuvânt, îmi place să cred că sap în el la maximum :). Poeziile tale, cel puțin ultimele, sunt delicate, sensibile, rotunde. Ca imagine sunt deosebite. Metafora și personificarea sunt la ele acasă în textele tale. Dar știi ce vreau eu? Și acum, cu riscul de a te supăra, spun că mi-ar plăcea să lărgești aria tematică, să... experimentezi mai mult, cred că ăsta e termenul corect. Nu știu dacă e vorba de curaj aici, dar cred că ar fi interesant să cauți mai mult. Și nu în acelasi țărm, care sincer, este deja în poezia ta o ființă tare bine crescută :). Oricum, doar tu simți când un subiect este epuizat, când un aspect devine redundant. Și totuși...

alex

temele sunt inepuizabile, vorbind la modul general, dar și particular, în același timp. eu nu cred că am abuzat de \"țărm\". poate că ar fi trebuit să schimb subtitlul, fiindcă poate părea agasant.

Alex, este doar inspirația de moment. chiar nu puteam să scriu ceva pe acorduri grave. nu azi. poate mâine, cine poate ști. oricum, cred că nu scriu în fiecare zi despre mare. asta e clar.

mă bucur că ai spus ce simți, ce crezi. spune-mi, despre ce ai vrea să scriu?

și să nu crezi că m-am supărat.

am înțeles doleanța ta. voi vedea ce pot să fac. deocamdată... eu asta sunt.

mulțumesc.

Ottilia Ardeleanu

cu toate că între aceste strofe există o punte de legătură, mai ales între grebla soarelui și cîmpul cu gânduri, la finalul lecturii fiecărei strofe imaginea se întrerupe brusc, apare un punct categoric și rămâi cu senzația de non-dependență. poate din cauza că toate trei părți încep cu un substantiv, accentuat ideatic de celelalte cuvinte.
atfel, o poezie scăpărătoare...

îți mulțumesc mult pentru trecere și opinii.

este vorba de niște... scăpărări, poate de aceea ideile par întrerupte.


Ottilia