București

e un typo in versul asta:
\"râdeai și fostele năluci ale dragostei...\"

Adriana,

Muțumesc, am corectat. :)

Ai fost drăguță și discretă.



Dana

- aici, în loc de \"sau cărți făcute după jocuri\" aș pune pur și simplu alt joc. Se va înțelege :)
- finalul, partea cu cadoul personalizat pare puțin forțată aici. Nu știu, e fain ca secvență, dar într-un alt text, nu aici, după acel început cu \"pietrele\" vorbitoare, apoi parcul, amintirile, zâmbetul... De aceea spun că aș încheia cu \"și-ți zâmbeam \". Deci aș renunța la porumbei :), dar aș insera cumva grupajul ăsta:
\"stăteam pe marginea băncilor ude și râdeam singuri
fără copii gălăgioși care să alerge veseli
pentru că era prea frig iar mâinile noastre se încălzeau undeva pe sub haina ta\"
Pe de altă parte înțeleg perfect de ce ți-ai dorit să închei așa :)

Cel mai mult place tonul, discursul propriu-zis, secvențele inserate ca - \"mie întotdeauna mi s-au părut mici de tot și goi\" (se simte o oarecare implicare în acest joc al trecutului), sau, și mai frumos: - \"eu mă uitam oarecum admirativ către genele tale lungi/de fată//și-ți zâmbeam\".
E un text care-l continuă interesant pe primul și lasă deschise portițe către următoarele. Mai vorbim, dana

alex

Alex,

Și eu cred că grupajul final (acela cu porumbei) face cumva parte din alt poem sau cel puțin din altă parte a colecției *București*.

Nu știu de ce, dar am simțit nevoia să îl trântesc aici, ca să mai tai din dulcegărismul primei părți care nu-mi este deloc caracteristic.

Mă mai gândesc. Poate îi dau cut&paste în cea de-a treia parte.


Thanks,
Dana

\"Pietrele imi vorbeau..\" mai vechi decat Eminescu,gasim formularea pe undeva prin Biblie. Mai degraba,pitrele imi cantau despre..Apoi pietrele se fac dale,e o diferenta,nu? \"Culoare curcubeica\",constructia sufera,inventie putin inspirata.\"Babele se holbau lung la noi\",aminteste de o schita umoristica.\"Vaj,vaj\",pitoresc si permanent.Poezia evoca cu succes cumintii ani nebuni.