toamna asta

1
apropo

aș fi vrut să fi simțit degetele toamnei când s-au întins către mine
și m-au cuprins în ridurile lor adânci atât de puternic încât am crezut
că o să mă sufoce vântul dintre ele
dar nu am simțit nimic

de fapt

toamna a venit pe neașteptate ca o femeie de afaceri grăbită
într-un palton de firmă și cizme cu tocuri mari
rimelată ca o prințesă a mileniului trei
a făcut trei piruete peste părul meu desfăcut
și m-a ciufulit

așa că am simțit doar nevoia să o înjur



2
presentiment

vinerea trecută râdeam și goleam sticla de wiskey
între timp
mă apucasem să cânt melodia aia tâmpită – soundtrack-ul de la Titanic
eram sufletul petrecerii când mai ceream o tequila
și toată lumea mă aplauda

doar toamna făcea spume la gură afară
- era mai îngrijorată ca mama în cele mai negre zile ale ei -
credea că o să-mi pierd simțul artistic și nu o să mai pot
să scriu despre ea

*

ce-i drept
simt că am pierdut ceva din mine – o părticică din tinerețea asta
și așa extrem de scurtă
e ca și cum aș fi trecut peste o perioadă de timp fără să apuc
să o bag în buzunar printre hârtiuțele cu amintiri acolo unde am
toate poveștile de seară și toate pozele cu lume de diferite mărimi
într-o totală dezordine pe care o iubesc



3
adevărul

astăzi am răni pe față de la unghiile ei ascuțite
toamna cochetă căreia nu-i pasă de nimic ce e al nostru

dorințele noastre de tot felul

hainele mele grele pe care trebuie să le dezbrac la metrou pentru că transpir
și apoi trebuie să mă îmbrac din nou înainte să ies din stație
fularul, mânușile și cele trei bluze pe care le urăsc
cum se lipesc de pielea mea de pe piept

toamna asta ca o curvă de doi lei
atât de rea dar în același timp

atât de frumoasă