Aripile voastre argintate vor fi

când copilăria iese din matcă...
apar, firește stolurile. Stolurile de gânduri, stolurile de da, de nopți. Abia acum se simt ele, întunecatele, chiar în miezul ființei.
\"câteodată
viața
ia forma
unui stol de nopți
din care nu se mai văd
părinții surorile\"
Aș scoate copilăria după surorile, evitând repetiția cuv. într-un text scurt. Și se înțelege și fără... :). Dar știi mai bine. Oricum, mai trec,
p.s. - și dacă mai stai prin pitești poate ieșim și la o bere :)

alex

Mulțumesc pentru lectură și comentariu! Niciodată nu strică o altă opinie - mă refer la ceea ce spuneai (\"știi mai bine\") - pentru că nu suntem mereu inspirați în alegerea cuvintelor și uneori nu vedem pădurea de copaci; a se citi: poezia de versuri sau cuvinte. Accept invitația ta, pentru că cea mai mare parte a timpului o petrec în Pitești.

Toate bune!

1.De admirat ar fi să regândești titlul.
2.inima inimii ... nu e bine
3.Aș renunța și la paranteze, chiar dacă se vrea o explicație. E prea frumos finalul ca să îl *ascunzi* între paranteze.

*ea
își iese
uneori
din matcă
și inundă
universul
până la ultimul
ochi*



Dana