Alex Popp

Covrig incovriga, blasfemia si surprinzator scria. Celebrul Serafim Cogea scria si el despre un Dumnezeu cu parul cret julit in genunchi. Iar la Roberto Qualia Dumnezeu era intrucipat de un neispravit. Si cine mai stie cati l-au luat pe Dumnezeu la sto.
Sa zic ca imi place? Oftic cucoanele de la YWCA.
Dar Sfantul Petru e baiat bun.

O poezie ciudata. Balanseaza intre banalitatea metaforelor si noutatea imaginilor. Mie imi place in special aceasta duminica misterioasa.

Multa naivitate au unii care comenteaza pe aici. Eminescu chiar sa nu fi folosit \"mizerii\"?

Nick, chiar tu, ca maghiar, nu stii cine e Kinga.
Silvia, ai inteles exact. Dar camera bunicii e camera ei. Lasa ca iti spune ea ce am vrut sa zic acolo. Stie mai bine.
Alma, ce propui?

Trecerea aceasta dintr-un loc in altul este parca prea cinematografica pe gustul meu. Dar merge oricum. Seamana intr-un fel cu atmosfera ambigua a lui Montale, sper ca nu te stanjeneste comparatia. Si daca ma gandesc bine - sa nu fie cu banat - imi aminteste de figura lui Dustin Hoffman in The Graduate.
Sfarsitul este insa o taietura. Tocmai asta mi-a placut cel mai mult. Acceptarea perenitatii ca o virtute.

Imi place imaginea. Poate se mai poate slefui. Poate.
Astept si eu... mi se pare o exprimare umila. Asta era intentia. Aici e schepsisul. Ce ai vrut? e ironie, e umilinta, e aroganta? Imi place. Ambiguu...

Oferta mea este serioasa. Daca vrei, pot sa incerc si in latina. Stiu ca sunt niste oameni care incearca sa o reinvie. Dar nu stiu cati amatori sunt acum pentru poezie in aceasta limba, totusi moarta.
Cat despre elina. Sunt inca mari probleme in transpunerea ei pe internet. Nu exista inca un set de caractere bune. Sunt prea putini oameni interesati de ea. Pana si cel mai bun site, Perseus Project, are carente majore la scriere.
In cazul latinei sunt multi entuziasti pe net. Cred ca ar merge.
Oricum si oferta in cazul francezei e serioasa.

Pusa un pic inainte, dar nu te superi tu.
Sper. :)

Strabunicul meu a fost un astfel de american. Se pare ca a lucrat in petrol. S-a intors si a devenit un taran bogat.
Dorinta de plecare este legata de o valoare nerecunoscuta mai mult decat de partea materiala. Daca ar fi doar saracia s-ar intoarce ca Gavrila Popp inapoi. E starea de inadaptare, cea care te face sa nu accepti regulile jocului. Si cauti un joc cu reguli mai cinstite dupa simtul tau. Nu putem fi toti initiatori ai jocului si ai regulilor lui. Unii sunt doar buni jucatori, din cei care dau bine cu capul in minge. Si cand constata ca arbitrii ii fura, colegii iau bani ca sa stea si patronii ii pun sa ia bataie in deplasare ca sa mearga cooperativa se supara si vor afara. Cam asta e tot.
Si in final voi spune ca tot ce ai scris aici pe site este demn de a fi citit si comentat.

Legenda e frumoasa si am impresia ca daca versurile ar fi acompaniate de muzica ar suna mai bine. Pentru ca muzicalitatea lor nu e intrinseca. Si asta rapeste din frumusete discursului. Iar turnurile de fraza cu inversari sunt oarecum abuzive.
Corecteaza intampla-se!

M-am gandit un pic. Dar pentru ca nu se inghesuie lumea...
Franceza. Ca cred ca latina si elina nu aveti. LOL

Nene Ioane, precizarea este extraordinara. Acum am inteles si eu mai bine ce e maneaua. Cred ca aceste scurte randuri despre manele ar trebui dezvoltate intr-un eseu, daca ai timp si chef sa faci acest lucru. Multi dintre noi sunt ignoranti in cele ale muzichiei si ar fi un ajutor nesperat din partea ta. Kopilotul a incercat ceva mai inainte, dar s-a oprit. Poate ca ar fi fost mai bine pentru noi sa nu se fi oprit.

E totusi de discutat in privinta a ceea ce este permis artei sa fie. Arta adevarata, la un anumit nivel al ei, arata intotdeauna. Chiar daca pentru a forma simbolul s-a folosit de explicatie. Repetarea unor sintagme sau a unor imagini poate avea scopul de a obosi, de a enerva cititorul, de a-l face sa traiasca altceva decat delectarea estetica. Poate sa il faca sa rada. Poate sa ii vorbeasca despre o obsesie. Cine stie ce vrea autorul sa obtina in confruntarea cu receptorul. Nici macar un receptor avizat si plin de spirit nu recepteaza cum trebuie intotdeauna. Dar mai intotdeauna masa de cititori alege graul de neghina. In cazul lui Adrian Paunescu nu s-a intamplat. Cat despre folosirea unei sintagme eminesciene. Poate ca autorul asta a si vrut. Sa ne aminteasca pacea idilica a verii din Sara pe deal. Si ceea ce scrie sa contrasteze.
In ciuda acestei lungi tirade, mi se pare si mie ca poezia e subtire. Parca de undeva de la nivelul exprimarii simt o nesiguranta a mijloacelor, o lipsa in formarea imaginilor. Chiar si in cazul unei ironii, cum simt eu ca este imaginea frigului talhar, mi se pare totusi ca poezia este totusi in coada de peste. Nici autoironie adevarata, nici melancolie adevarata. Undeva in mijlocul unei imaginii s-a aburit lentila. Cat despre partea eminesciana, sunt aproape sigur ca e voita, dar nu ii simt clar scopul. As inclina sa cred ca e acela de contrast. Pacat ca poezia nu se ridica la inaltimea necesara unui dialog.
Si analizand acum brevitatea. Exista un poem pe acest site, scris de 1780. Nu imi mai amintesc cum se cheama, care este imens pentru standardele poezeiei de azi. Si totusi este placut cititorului. As zice deci ca trebuie precizat ca brevitatea trebuie sa se manifeste doar in privinta alcatuirii unei imagini. Poemul scurt nu inseamna neaparat brevitate.

As indrazni sa spun ca poezia a doua e mai frumoasa. Cu mult mai frumoasa. Cand se coboara din abstractul poetic pe acest pamant unde ne fierbe sangele. Si ca face bine ce face Gabi ca nu se opreste la partea cea fada pe care ne-a pus sa o inghitim dimineata pe sufletul gol. Si face bine si ca ne-a dat hapul la inceput, ca partea a doua parca e si mai zemoasa, ca un sfarc etc. Stie el...

N-as spune ca am asteptat raspunsul tau, Patricia. Si mie mi se parea aceasta poezie ratata.
Dar Gabi a sesizat bine la ce se refera poezia. Oricum el stia ca gluma mea favorita in discutiile cu Emilio se refera la \"manele\", poeziile cu mult sirop.
Si totusi poezia e ratata. Si nu stiu cum sa scot greaseala. Ultima strofa e prea serioasa. Si John Mayall se potriveste ca nuca in perete.
Cat despre semnele de punctuatie. Eu nu le folosesc decat atunci cand e strict necesar, in care nu se intelege mesajul fara ele.
Tuturor va multumesc ca ati citit.

sex not war

ce nopți, ce zile de amor
în cortul ca un vagin fierbinte
vântul și ploaia
dușmani și prieteni
și țuică de văleni
și alexander care mergea în china
german care nu știa decât franceză
și glassperlenspiel
și singura cârciumă în care jumătate eram noi
și jumătate bețivii comunei
și apa ca un brici
și la fotbal eu stăteam în poartă
sunt în inimă
nu le mai ia nimeni
pot să construiască stațiuni
pot să facă ce vor
ne vom muta altundeva
e destul nisip și maluri sălbatice sunt
și vor mai fi focuri încropite din cine știe ce
și hipari
și libertate
și iubire

De ce slabi de ingeri si nu slab de inger?

Dupa cum ia stelute acest poet e clar ca merita macar nivel 100.
Acum inainte sa se sinucida de tot.
Ganditi-va, ar fi pacat de bietul pisoias cu imaginatie care scrie atat de bine.

Mi-a placut
a poemul asta intins la uscat pe-o ata

exact ce vorbeam noi aseara, nu-i asa?

Despre imagine si slefuire.

Excelent text. Indraznesc sa spun ca mai rar asa ceva pe poezie.ro, dar si in literatura romana.

Si iata ca FC Raiul a repurtat o noua victorie, in ciuda coruperii evidente a arbitrilor de catre cei de la FC Iadul.