Poezie
Soclu de umbră
- res deum -
1 min lectură·
Mediu
Ca un nor de fum greu,
ca zborul razant, cu aripa rănită,
ca tramvaiul opt\'șpe trecând
prin stația asta numai în vis,
în sală -
o lojă cu două fotolii goale,
așternute cu pulberea
acră
a unei istorii apuse...
Cicatricile și-au pierdut relevanța -
sunt numai
stânjenitoarea dovadă
a unei sinucideri ratate
(astfel, eroismul devine un simplu basm),
mă îndrept înspre cortul așezat în pustie,
către trepte,
spre întuneric,
mă conduc dup-o hartă făcută
de un derviș nebun.
În ciuda tuturor
și a toate
am să mă așez aici,
să rămân...
6.08.2003
ca zborul razant, cu aripa rănită,
ca tramvaiul opt\'șpe trecând
prin stația asta numai în vis,
în sală -
o lojă cu două fotolii goale,
așternute cu pulberea
acră
a unei istorii apuse...
Cicatricile și-au pierdut relevanța -
sunt numai
stânjenitoarea dovadă
a unei sinucideri ratate
(astfel, eroismul devine un simplu basm),
mă îndrept înspre cortul așezat în pustie,
către trepte,
spre întuneric,
mă conduc dup-o hartă făcută
de un derviș nebun.
În ciuda tuturor
și a toate
am să mă așez aici,
să rămân...
6.08.2003
065.299
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Camelia Silvia Popp. “Soclu de umbră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-camelia-silvia-popp/poezie/49172/soclu-de-umbraComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CHDistincție acordată
E o trecere dintr-o dimensiune in alta, din tramvai in statia din vis, apoi in sala, apoi in loja cu doua locuri goale (numai ele stiind cati s-au perindat pe-acolo), apoi in cortul din pustie.
Dupa atata ratacire imi pare ca ai gasit in sfarsit locul in care sa te opresti definitiv, ca ai gasit in sfarsit linistea de care aveai atata nevoie.
Poemul tau e un vis in ansamblu.
Dupa atata ratacire imi pare ca ai gasit in sfarsit locul in care sa te opresti definitiv, ca ai gasit in sfarsit linistea de care aveai atata nevoie.
Poemul tau e un vis in ansamblu.
0
DM
\"Ramanerea\" asta e tot un gest eroic...
Chiar daca sufletul poarta cicatricile visurilor neimplinite si ale mortilor pe jumatate.
Chiar daca sufletul poarta cicatricile visurilor neimplinite si ale mortilor pe jumatate.
0
APTrecerea aceasta dintr-un loc in altul este parca prea cinematografica pe gustul meu. Dar merge oricum. Seamana intr-un fel cu atmosfera ambigua a lui Montale, sper ca nu te stanjeneste comparatia. Si daca ma gandesc bine - sa nu fie cu banat - imi aminteste de figura lui Dustin Hoffman in The Graduate.
Sfarsitul este insa o taietura. Tocmai asta mi-a placut cel mai mult. Acceptarea perenitatii ca o virtute.
Sfarsitul este insa o taietura. Tocmai asta mi-a placut cel mai mult. Acceptarea perenitatii ca o virtute.
0
APAm învățat, în prostia noastră, să-l credem pe cuvânt pe Eclesiast...
...totul e deșertăciune, nimic n-are sens, n-are substanță, nu?!
Ei bine, nu!
Eu mă așez aici și mă umplu de miez în mijlocul neantului. E, dacă vreți, o geometrie existențială neeuclidiană.
E, pur și simplu, soare, e pur și simplu viață...
tât!
...totul e deșertăciune, nimic n-are sens, n-are substanță, nu?!
Ei bine, nu!
Eu mă așez aici și mă umplu de miez în mijlocul neantului. E, dacă vreți, o geometrie existențială neeuclidiană.
E, pur și simplu, soare, e pur și simplu viață...
tât!
0
MAAsteptam totusi o parere pertinenta...despre acele (traduceri ?) scrise deunazi.
Te rog !
Te rog !
0
In ciuda tuturor ...ma asez aici, sa raman.Crezi in teoria sortii prescrise?
Daniela