Sssssst!
plouă fluieră șuieră-n văluri - păgână luna din mână merge se-ascunde fuge și soarbe luna din șoapte plânge râde strigă înnoadă luna de sfadă uite cum curge în valuri albe și arde e
APAdriana Camelia Silvia PoppSemne
Aleargă niște umbre sălcii printre norii de dimineață, miraje cu rădăcini în trecut răsar nechemate, străbatem decade întregi într-o singură fluturare de pleoape, clepsidrele tac - ne scuturăm de
APAdriana Camelia Silvia PoppLust
umbra pământului în soare dincolo de cealaltă parte pe lumea cealaltă arde vederea în aburi se coace măduva lumii plămânii șuieră ritmic eter catacombă surzi suntem și orbi urlăm în
APAdriana Camelia Silvia Poppmă dor de dor
zbor mă-n soare-nvârt spiralat tornadă fulgul de plop ochiul luminii printre nori miop tegument alabastru în mușchi încrustat șopârla de jad doarme în țara lui ieri – împărat fire de fum
APAdriana Camelia Silvia PoppGoblen
te trăgea ața... nu mai cădea nimeni pe scară administratorul își dăduse demisia moment electoral cu parfumuri liricoide una-n lift îți dă brânci și tot ea te-njură de ce poftești lumea să
APAdriana Camelia Silvia PoppȘi dacă...
Mă joc de-a nebunul ce zvârle cu piatra-n oglindă minunând înțelepții ce-n loc de unde se trezesc împroșcați cu cioburi de-argint mai mușc uneori din tipsie cu poftă de se cutremură Botezătorul
APAdriana Camelia Silvia PoppRadix Datura
undeva tot aleargă toate semnele: gânduri de umbră, gânduri de furie, gânduri de turbare, fără scăpare suie pe șiră șarpe purtător de veninuri… ‘te-n chinuri ! icoana de toamnă lasă dâre pe ziduri de
APAdriana Camelia Silvia PoppEstrema_dura
în sierra sin nomen smulg marmura pentru statui intru în labirint ca un sumum întretăiere de teritorii mâna și ochiul și părul și sânul întins din nord până mâine este pământul
APAdriana Camelia Silvia PoppAutoportret glaciar
soare cu dinți numai ninge cu siguranță astăzi doar un pospai de ger mă ține oarecum vertical așa m-a surprins aseară mă ridicasem pe vârfuri scrutam cărările dinspre stele fâlfâiam din aripi
APAdriana Camelia Silvia PoppVulnerant omnes, ultima non necat
‘te mai încolo! aici? poate. mă mai gândesc. umbrele fac slalom prin vise. mă strâng de gât. azi mi-e frică. uite! ce? gheare.sânge. ‘mi-arde pe dinăuntru un șarpe. închide fereastra! stinge
APAdriana Camelia Silvia PoppUmbrele lumii mușcă din carne
șarpele ce-mi sălășuiește în creștet mă-ndeamnă pe căi neumblate neiscodite de aripi de fluturi învăț tăișul stâncii și umbletul timpului a-l simți în pântec cum scrie istoria iedera ce-mi suie
APAdriana Camelia Silvia PoppPortret pentru o zi de marți
se-nchină la rugul bătăii de pleoape; răsfoind valurile oglinzii – secundă după secundă, fascinant, fascinat prefiră picuri de rouă pe brațele amforei răsturnate în iarbă. pulberea sună în miezul
APAdriana Camelia Silvia PoppAxiome, poate orfice, poate orice...
o repriză încheiată , now what? nu ne-am putea iubi perfect noi am trăit mult în urmă totusi există avansul reflex, demitizant, eram tot atunci tot acolo... pe dinăuntru nu există reflexii doar
APAdriana Camelia Silvia PoppPoem implicit despre o parte din viață
nu trece umbra cumpănă peste puntea suspinelor fărâmată în ziua judecății de dinainte de facere des făcută mereu ritualic în sângerarea tâmplei crăpate spre ziua de după suluri de fum
APAdriana Camelia Silvia PoppNe regăsim abisal în aceeași celulă
de unde mergi până la următorul popas peste ape și ceruri șuieră stele și zgârie cerul dâre de gheață brazde de vreme se stinge luna de-atâtea semne de unde stau până în miezul fiintei vatră de
APAdriana Camelia Silvia Popptăcerea din tâmpla amiezei
ne ștergeam ochii cu marginea câmpului de iriși alerga un nor ca un caier printre visele noastre despre luna de pâine cu crusta trosnindă ochiul de bufniță ne veghea liniștea clipelor mute de
APAdriana Camelia Silvia PoppTHE DAY AFTER TOMORROW
nu mai mergem la râu să privim învârtindu-se roata. pe apa sâmbetei totul curge pietrele sar din bulboană-n bulboană în aval. aurul fraierilor câte-un solz de pește te cheamă șuierînd să-ți
APAdriana Camelia Silvia PoppVeghea
in propria-mi cutie a existentei aprind felinarul pentru încolțit coşmaruri în falsul cer sunt singura rămasă alături de-o scânteie artificială în toate
APAdriana Camelia Silvia PoppWestern buddhism out of zen
am umblat pe cărările astea le-am pipăit ascuțimile, colțurile, răscrucile și ritmurile. sunt suma mea însămi, episoade isterice multiplicate, fluctuate, însumată cu gesturile, stările, și
APAdriana Camelia Silvia PoppOmega Point
Felinare: luciri palide străpung întunericul luminând o cărare sigură peste marea încă întunecată: unde mă poartă în astă noapte? Mă odihnesc, Nu pretind că pământul s-a oprit în
APAdriana Camelia Silvia Poppahar hamidbar
alergau săptămâni rănite de ploaie cântam la spinetă menuetul din parcul invadat de pitici se rupeau apele câmpului peste heleșteul cu crocodili sociopați (astăzi mâncăm salată de inimi asezonată
APAdriana Camelia Silvia PoppPortretul orei X
în degete translucide de nadir soarele sângerează deşiră firul, scade, se subțiază… dinapoi întuneric, înainte dincolo-ul de toate geamătul oglinzilor sparte...
APAdriana Camelia Silvia PoppRaport intermediar
mici amănunte, altfel insesizabile, nu mai am cum să fiu universul - căuș echilibrul se definește: o linie intreruptă, din palmele mele își iau zborul păsări colorate... îți mai alunecă pasul
APAdriana Camelia Silvia PoppAltfel decât nirvana
zac pe câmpul cu buruieni vagaboande evadată fără urmă din lumea răscolitoare îmi repet fără preget de-a lungul chinului trecerii zilelor acelaşi poem ce
APAdriana Camelia Silvia Popp