Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@adriana-camelia-silvia-poppAP
Adriana Camelia Silvia Popp
@adriana-camelia-silvia-popp
Poezie

tăcerea din tâmpla amiezei

1 min lectură·
Mediu


ne ștergeam ochii cu marginea câmpului de iriși
alerga un nor ca un caier
printre visele noastre
despre luna de pâine cu crusta trosnindă
ochiul de bufniță ne veghea
liniștea clipelor mute de după
până atunci ne treceau pragul universuri vagaboande
lăcrimau pietrele și nășteau
lacuri fără fund
ne lipeam palmele de arșița nopții până ne încolțeau țipetele
cineva fără chip împărțea
colivă din poartă în poartă
nu ajungea niciodată la noi fiindcă n-aveam decât ferestre
ne lăsam întotdeauna aripile lângă scară
înainte de fiece îmbăiere în raze
strângeam tare în pumni liane feroce care mușcau din zăbală


085
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
98
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Adriana Camelia Silvia Popp. “tăcerea din tâmpla amiezei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-camelia-silvia-popp/poezie/80582/tacerea-din-tampla-amiezei

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@bogdan-geanaBG
Distincție acordată
Bogdan Geana✓
O poetesa de mare sensibilitate cand vrea si de mare lasa-ma sa te las cand nu vrea sa ne uimeasca cu astfel de realizari. Este ceea ce imi place sa cred ca face valoroasa lirica feminina, acolo unde e.
0
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu
Prea frumoasă imagistica acestei tăceri în fața amiezii din noi, ca să nu las un semn al respectului meu pentru puterea asocierilor și limpiditatea curgerii zborului poetic.
0
@andu-moldovanAM
Andu Moldovan
Spunea un celebru \"comediant\" scotian (hint: Billy) cand cazat intr-o camera de hotel, flamand si negasind altceva de mancat la ora 1 noaptea a mancat o cutie intreaga de bomboane de ciocolata de pe noptiera hotelului de patru stele unde in camera de vizavi (peretii erau foarte subtiri, tot el spune) doi faceau un sex foarte zgomotos.
It was something like a lion was eating a woman... comenteaza el regretand inca o data cantitatea de ciocolata devorata.
Comentariul este desigur pentru Bogdan, a carui relatie cu ciocolata ramane sa o exploram in continuare.
Cat despre poezie, eu raman ce-am fost mereu... daca e sa fie vizual, accept, dar cu text scurt-scurt de tot, daca nu, atunci sa fie text. Din aceasta dilema nu pot iesi. Am zis.
Numai bine,
Bobadil.
0
@eugenia-reiterER
Distincție acordată
Eugenia Reiter✓
ne ștergeam ochii cu marginea câmpului de iriși
alerga un nor ca un caier
printre visele noastre

pâna atunci ne treceau pragul universuri vagaboande
lăcrimau pietrele și nășteau
lacuri făra fund

si asta...asta:
cineva fără chip împărțea
colivă din poartă în poartă
nu ajungea niciodata la noi fiindcă n-aveam decât ferestre
ne lăsam întotdeauna aripile lângă scară

demult n-am mai scris un asa poem, Adriana!

ne ameninta frumosul, ne ameninta zambind si noi nici nu indraznim sa zambim in front.
bezna invinge lumina, vraja se rupe.
iti las semn o amiaza pe dunare si-o stea sa-ti lumineze noptile.

0
@eugenia-reiterER
Eugenia Reiter✓
rectific: \"n-ai mai scris\". graba asta...
0
@negru-vladimirNV
Negru Vladimir✓
Foarte expresiv si pe cat de lin pe atat de profund.
0
@florian-stoian-silisteanuF-
florian stoian -silișteanu✓
ca nu am avut de lucru si hop si eu mai ales in finalul poemului care este tulburator de frumos nu ajungea niciodata la noi fiindcă n-aveam decât ferestre
ne lăsam întotdeauna aripile lângă scară
înainte de fiece îmbăiere în raze
strângeam tare în pumni liane feroce care mușcau din zăbală

0
@liviu-nanuLN
Liviu Nanu✓
În cîteva rînduri (și în mod particular) m-am exprimat împotriva poeziei însoțite de imagine. Nici acum nu mi-am schimbat părerea. Cred că poezia începe de la \"cineva fără chip...\". Suficient pentru a da și eu o steluță. Dar n-o dau, cum zisei mai devreme, din cauza pozei. Na!
0