Poezie
Poem implicit despre o parte din viață
(urme suprapuse)
1 min lectură·
Mediu
nu trece umbra cumpănă
peste puntea suspinelor fărâmată
în ziua judecății de dinainte de facere
des făcută mereu ritualic în sângerarea tâmplei
crăpate spre ziua de după
suluri de fum răsucite pe degete
mirosind a câmpuri nebune de iriși
mă învălui în pâclă și pășesc în lacul oglindă
calc peste urmele verii întipărite
în valuri
urlă înlăuntru miezul seminței
articulând explicit o literă după alta și încă și încă
se naște o scară o cărare o cale o punte
luntrașul rămâne tăcut fără sens
nimeni nu mai vrea să se lase purtat pe brațe de valuri...
025.286
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Camelia Silvia Popp. “Poem implicit despre o parte din viață.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-camelia-silvia-popp/poezie/84424/poem-implicit-despre-o-parte-din-viataComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
F-Draga Silva am fost bine intentionat in lasarea unui semn pamintean aici Doar ca don Firicenco atit de mult a aruncat in msenger cu cartofi ca am lunecat de la fereastra poemului tau si prabusit m/am vazut dinspre miezul semintei....asa este viata
0
Păi legăura-i aceea care face cele trei strofe să se acopere una pa alta, să stea și închise și întredeschise și deschise. Într-una din stările ferecăturii e taină mare, într-alta e doar întrezărire, pentru ca până la urmă să se facă, în definitiv, lumină.
Desfăcând, văd că vorbirea-i despre viață și moarte. Deocamdată e doar gând. Nu face umbră. Nu-i îndoială. Și mai sugerezi că orice gând e bine să fie urmat netulburat, fără opreliște. Nu se face judecata, înainte de facere.
Lacul oglindă? Atunci să vorbim despre puterile ei - ale oglinzii - de retenție. Mijlocitor, devenită, tocmai de aceea.
În sfârșit să alcătuim cuvântul: sămânță. Am trecut!