Estrema_dura

Subtitlul tau imi spune ca textul iaste un exercitiu+oniric, iar eu aci ma poticnii. Cum dracu sa provoci visul ca sa-l exersezi? Eu asta nu pricepui. Poate doar daca iau in calcul anumite procedee de fronda... psihosomatice, utilizate pina mai ieri in menunata paradigma poeticeasca. In acest caz, da! As accepta ideea de exercitiu oniric. Daca nu, cred ca este mai degraba un exercitiu si atit.

Eu am ghicit. E vorba de undele alfa, ca atunci când ești în stare de veghe și orice se poate întâmpla. Un text simetric, cam ciudat însă.

Dom\' profesor, si doar te-am rugat sa nu te mai joci de-a ghicitorile! Insa, daca e sa ne jucam de-a ghcitul, fie, esti oarecum aproape de cel corect. (ti-am explicat deja, asa ca n-o sa mai repet:)))

Cat despre domnul rupetot (hmmm, ce nume...), tot ce pot spune este ca: nici pe departe, dragul meu!:)
Scuye, insa nu mai am nici timp de explicatii si am si promis candva ca nu voi mai face analize tip \"ce vrea autorul sa spuna cu asta\" nimanui, cu atat mai putin mie. mi se pare penibil...

Pentru azi, e destul oameni buni! Weekend cu sanatate!

SILVA

Asta da muschi poetic. Fain intrutotul.
O sa mai dau tarcoale pe la tine din cand in cand.

Dar acum intre noi, oare ce gandeste Carol Quintul la manastire? Nu e o mica ironie a vietii ca un tanar crescut in Flandra, care si-a inceput domnia inconjurat de translatori, sa-si sfarseaca zilele ca un batran calugar spaniol... Viata, ca si visele, are cateodata intorsaturi neasteptate.