ahar hamidbar

si cum stam io chitit dupe colturili desertului ca sa nu vaza radu cum ie cu stelutili numa ce scapai chisoru in castelu poezesc a lu mama Silva Daca tot inchedicai de el zic sa si cetesc si chiar facut Parere doua punte puncte se obisnuieste sa se scrie la comentarii cu fior si sa se multumeasca de trecere vai ce frumos cit despre poemul citit draga silva nu ma misca prea tare semn ca pe nisip nu prea e bine sa construiesti castele nici macar in poezie

ahar admibar, numele vreunui desert probabil;

o poezie destul de nu stiu cum, pentru un cititor anume...

si simt ca farmecul ei vine din acel final lasat asa, in suspans, nespus parca...

Poza e de toata frumusetea! Galbenul acela! Iar poezia -i decolorata rau de tot. Asa se explica probabil si comentariile. Eu as da steluta pentru comentariu, al lui Silisteanu, ca m-o miscat rau de tot.

Florian: :D, hmmm... măi,da\' tare te-a mai mai împădurit promenada pe ulița a mai importantă din sat... domnu\' paparaț, oare să vă fi lăsat memoria chiar într-atât încât să nu mai știți că ăsta, deșertul, îi ăl mai prima mediu de conservare?!

Mae dragă, ahar amidbar înseamnă în ebraică dincolo de deșert. Restul e, într-adevăr, neverendingstory...

Adriana, mă bucur că măcar comentariile te-au impresionat... Iar dacă poemul ți s-a părut decolorat, mă bucur și mai mult: înseamnă că și-a atins scopul (e pur și simplu o chestiune de percepție)

Citesc, recitesc, dau \"Select All\" și mai citesc încă o dată. Mă proptesc în citirea comentariilor, că nu mă pot abține și mă întorc să mai citesc o dată poemul. Eu cred că am o problemă, dar nu reușesc să înțeleg dacă e legată de descifrarea scopurilor ascunse sau dacă e una perceptivă, pentru că pur și simplu nu descifrez nimic. Ziceai că \"ahar amidbar înseamnă în ebraică dincolo de deșert\". Atunci cum se face că în final: \"ne ascundeam adânc în deșert / ne înălțam un castel...\". Sau e un fel de \"dincolo de bine și de rău\" în chiar buricul moralei.
Pe de altă parte, poate e prea ezoteric ca să pot și eu pricepe și aș dori din suflet o lămurire; de obicei stărui până reușesc să înțeleg.
Cu respect,
Lucian

dincolo de desertul lumii desertul din noi ... un pas aici, un pas dincolo ... cel putin asa am inteles eu :)

Eu cred că tu știi foarte bine că nimic nu e complet, nici deșertul lumii și nici cel din noi. Pașii aceia jucăuși, neîncrezători, construiesc pe un fundament care trebuie să fie sigur, altfel construcțiile sunt șubrede și în consecință făcute în van. Oricum, eu îți mulțumesc pentru explicații, deși sunt un \"Uff\".
(Cum reușesc să scriu ceva cu italic, bolduit sau colorat?)

timp rănit în rouă...radiografii ale imaginilor tale se+nmulțesc ca ramurile pe trunchiul poeziei!