Poezie
Fântâna vanităților
1 min lectură·
Mediu
Monezi aruncate pe jos,
și lacrimi de viciu în mâzgă,
plăceri mimate
și zâmbete de plastic.
În fântâni ca asta se aruncă bani
și se pun dorințe trufașe.
Un tic nervos : zâmbetul-grimasă
în scop mințit : apărare...
Ha! Îți afunzi ghearele încovoiate
în noroi și-l strângi în pumni -
- \"adună-l pe tot\" - îți șoptește umed în urechi
demonul oglindit
în fântâna nesecată de pustiu -
- \"fiindcă ÞI-E FOAME!\".
Ai chipul crispat în rânjet
și nu mai ții minte
la ce te gândești.
Făra să știi, o lacrimă de tribut
cade pe fund, sporind capcana de monede.
Se vroia a fi pură.
Ce dorință ți-ai pus în noroi?
15 septembrie 2003
022.601
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miriam Cihodariu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Miriam Cihodariu. “Fântâna vanităților.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miriam-cihodariu/poezie/75904/fantana-vanitatilorComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCuau... eu nu reusesc sa gasesc atatea sensuri in ceva scris de mine....
ma refeream la o persoana pe care o cunosc si care m-a impresionat puternic neplacut cand am cunoscut-o mai bine...
si orice dezamagire ma face sa meditez...
asta e.
thanks, nu trebuia.
:)
ma refeream la o persoana pe care o cunosc si care m-a impresionat puternic neplacut cand am cunoscut-o mai bine...
si orice dezamagire ma face sa meditez...
asta e.
thanks, nu trebuia.
:)
0
in prezenta demonului (\"mi-e foame\") sub verticalitatea dumnezeirii prin lacrima. Uneori ai impresia ca si demonii au loc sa se hraneasca cu sufletele noastre, si cer si ei tribut (dorinte trufase), ca orice divinitate...ghearele in noroiul strans in pumni...de fapt adancimea fiintei in momentul facerii, trecutul aborigen indepartat si sevele interne ascunse care ne aduc aminte si uneori ne identifica si cu intunecimea celui mai abrupt nivel al existentei noastre. Mi-amintesc de perioade adolescentine cand ne credeam in singuratate monstri, nesemanand cu cei din jur, negasind raspunsuri la fiinta noastra, cautarile infrigurate de la marginea ascensiunii, in miezul ei.
definire curata a unui termen proscris.