Alecu Marinel

Gândește-te la consecințe de fiecare dată când dai un răspuns Debilă-ți mintea care te-a răpus, încă nu-i de ajuns? Cum adică nu-i de ajuns? câte popoare se dau la o parte mâncând pâine și

De-ai ști cât te-am iubit În seara când ne-am despărțit De-ai ști dorința ce mi-am împlinit Că te-am avut mai mult decât mi-aș fi dorit De-ai ști de lacrimile ce-au picurat

La masă stau și amintirile dănțuie în spatele minții Lăutarii din telefon fredonează o romanță veche În amurgul timpului trecut mă pierd Toate trec și ne întrec Aș mai fi odată cu

Căruntețele le am la mine Pe care nu le voi spune niciodată Să nu crezi că am să-ți spun mai mult Nici măcar umbra de la ultimul cuvânt Nu, nici măcar tu în tine ori eu în mine Să

Pot să te bat la cap cu o mie de povești Tu tot cum vrei, tu tot cum ești La fel cu pleoapa coborând pe ochișori Mă lași să te doresc fără să-mi dai fiori Mai slab ca la-nceput n-am

Te trag de mână după mine Aștept firesc să mă urmezi Pe drumul care duce la lumină Dar nu știi că-i ultimul drum Ai fost o slugă pe pământ Ce grabnic împlinește o poruncă Iar

Pentru mine crăciunul începuse cu o zi înainte. Prietena mea Nicoleta m-a condus pe coridoarele milostivirii, coridoare ce duceau către o vilă cu două etaje, a unor boieri prafuiți de timp și care

Întreabă-te cât poți, dacă mai poți? Cum poți să te bucuri când altul se bucură(profită) de supărarea(suferința) ta. Cum să te odihnești bine după o zi de muncă în care aduci acasă un salariu minim

Mă uit la tine, chiar prin tine De ce doar eu, ori de ce doar tu? De ce speranța de a avea A îmbătrânit în urma mea? E noapte într-o zi senină, în mintea mea umilă Ce fredonează în

CURRICULUM VITAE Date personabilizate: ◄ Nume: Cocoșatu Titel sau Nea Titi, căsătorit cu mâna dreaptă, adică singur ◄ Data nașterii: Într-o zi friguroasă ◄ Adresă: Strada fără număr,

Același neam, același sânge Neam după neam, în valuri curge Sunt tot același n-am știut Că vremea trece, că totul e de lut Că cina este pregătită Și vin numai acei ce-n cale Au

Ieri eram sus și mă uitam la cei de jos compătimindu-i, azi sunt jos și uitându-mă la cei de sus îmi aduc aminte de ziua când eram sus și mă uitam în jos, compătimindu-mă. Ce mutări face viața. Când

* Proverb.Se zice unui om leneș : calcă de două ori într-un loc și o data la mijloc * Religie.Despre păcat. Păcatul are două părți: 1. Partea când diavolul îți inoculează în minte spre

O ușă închisă e o nechemare la masa bogaților. Felul meu de a fi, felul meu de a gândi, de a zgândări prin fel de fel de idei, situații, temeri, neajunsuri, speranțe, este o muncă nebăgată în seamă,

Din noapte în noapte în căruța cu fapte Străbat acei oameni, și ale lor vise deșarte Se întorc pe la case, sătui cu de toate Sătui de păcate. Unul povestește de aventuri cu femeile care

Am vrut să fiu mai mult de atât Decât o apă și-un pământ Să pipăi textul ce-mi rămâne-n urmă Ce-mi lasă mintea înjghebată-n clipe de ruină, În veci, îmi caut un loc cu ape dulci la

Adăpost sau îngrădire a pasionaților de cumpărături, hobby sau virus? Suntem în secolul XXI unde orășanul se perindă prin galantarele dichisite, enorme și pline de merinde, aducând cu el și felul său

M-am agățat de firul tău de păr să nu cad În scorbura buzelor tale m-am adăpostit O mireasmă de dragoste m-a întâmpinat Mai sus în curcubeul gândurilor tale am urcat Lângă un dor uitat

M-am așezat pe caldarâmul rece În ploaia schilodită de vântul furios Mă ud din cap până-n picioarele aproape goale Când lacrimile de pe obraz se amestecă cu picăturile de ploaie Era

E ora 00.00. A fost și ieri pe aici, stă câte o oră și pleacă. Orele de la miezul nopții sunt singurele mele prietene. Când vin ele încep să scriu. Peste ceea ce am scris pe hârtie cu pixul, mai

Poți să îmi spui multe, și să mă simt bine în preajma ta Eu tot cum sunt ori cum am fost rămân Mă îngân ca o placă zgâriată la pick-up Nu vreau să rămân, nici nu pot s-o spun și la alții

Rămas în urmă stingher Ce caută un suflet de fier Pribeag și senin de durere e plin Cu drag își aminte de primul suspin Alături îi șade în negurul prag Nebunii ce inundă stăpânul,

Te avânți mereu cu dorință Și ți se dă numai suferință Când te apropii de plăcere Găsești numai durere Te întrebi uneori până-n zori De ce nu reușim și noi? De ce să număr la