Poezie
Hamalul și îngerul
începută pe 17.01.2001 - terminată pe 12.12.2009
2 min lectură·
Mediu
Te trag de mână după mine
Aștept firesc să mă urmezi
Pe drumul care duce la lumină
Dar nu știi că-i ultimul drum
Ai fost o slugă pe pământ
Ce grabnic împlinește o poruncă
Iar câinele ce te privește blând
Te-a ajută fără legământ
Cerșești zadarnic pâinea cea rostită-n Tatăl Nostru
Þi-am numărat suspinele, să știi că te-am văzut
Când frigul ți-a înghețat iubirea împrumutată
Atunci eu te-am bătut pe umăr, să mai încerci o dată
În fiecare dimineață, iei lecția de viață
Te așteaptă-n piață lacomii patroni
Silindu-te la munci puțin plătite
Am suspinat și atunci, ce milă îmi e de voi
Te trag de mână după mine
Prin viața plină de `ncercări
Pe drum nu vei zări vreun pic de milă
Să știi că mai târziu ajungem la lumină
Doar câinele te încălzește în noaptea rece
Ai vrea să nu mai umble nimeni pe acea stradă
Să nu fii nevoit să întinzi iar mâna înfrigurată de zăpadă
Și nici să simți iarăși nemila celor care trec prin inima-ți flămândă
Cerșești de la bogați prisosul ce-l aruncă
Înmărmurit de aceasta rămâne camaradul care nu cuvântă
Ei nu-și văd lăcomia ce ronțăie sufletul tăcut
M-am pus în fața lor atunci, să nu te doară al lor cuvânt
De ce te plângi de viața ta, copile?
Și-ți lași ecoul zdruncinat să zbiere, fără oprire
Așteaptă să mă apropii iar de tine
Să-ți iau durerea să o sting în mine
Te trag de mână după mine
Un pic mai e de mers, să vezi
Și ajungem în sfârșit și la lumină
Apune-vor tristețile, rămâne-vor în urma ei
001284
0