Drăguța mea
Sunt doar în vis, așa cum ți-am promis Că voi veni să îți alin doar dorul cel nestins Că ceri și strigi să vin, să vii, să fim iar împreună Dar tot ce pot să îți ofer e o amintire bună
Te iubesc
Am vrut si vreau, șoptescu-ți să te aprind Cu ale dragostei scântei o flacără zămislind Să îți acopăr suspiciunea, cu-n murmur de amor, ce a tot fiert în gând Privirea-ți temătoare, în
Aerul vechi în nările încordate și al nesigurului pas nerăbdător să pășească cu price preț
Să-ți spun în noapte la ureche Șoapte dintr-o iubire străveche Dar tu chiar dormi adânc întru adânc Lasatu-mi-ai în cale urme ca să te-ajung Cu capul aplecat pe umăr ca un prunc
Nedreptățile vieții
O, Doamne, câți vii sunt printre morți și câți morți sunt printre cei vii? De ce doar pentru cei sortiți se bat clopotele și nu și pentru cei ce trăiesc ca într-un mormânt? Pământul își strange
O noapte, un răspuns, un strigăt pătruns
Am stat să văd de te ascunzi Să nu-ți văd lacrimile, obrajii uzi Te-am urmărit, când tu știai că nu-s Îngândurându-te, duci al tău odor, la pieptu-ți strâns În van aștept să
Praf de creion
Răscolesc nește hârtii prin casă Aidoma câinelui ce zgarda-și urmărește Buimac de fel iau un condei de pe masă Să scriu un text, cel dor de hârtia ce-mi grăiește Dulceag e versul,
În ajunul zilei mele
Un an și jumătate a trecut De când cu duhul am căzut Și n-am știut ce am pierdut Căci doar prin cela cunoșteam și-am cunoscut Îmi tot plângeam îngreunata încercare a vieții
Femeia și pruncuvântul
Între femeie și cuvânt Aceea dintr-o coastă, viață luând Acela din izvorul minții șuierând Se plămădesc licori din care adulmecând Poeții, după care bând și îmbătând A minții lor
Un an cât noi doi
Ca o enigmă a început povestea Ușor furat și ascuns în sânul ei Și a trecut atâta timp de atunci De când tot alungat și iar primit `napoi Am dat cam mult curaj și energie pe parcurs
Gândul de lângă mine
Dac-ai putea să mă întrebi de ce sunt supărat Þi-aș spune ce-am sperat. Și anume nu că nu mai sper, căci altfel N-ai mai putea spera să mă întrebi, iarăși de-s supărat Păcat. Că am
Testament lăsat in grabă
Un cutremur de-ar să fie Să-mi scuture a mea chilie Ce-o să-mi mai aduc aminte Și cu multă frică, viața mea de dinainte Dinainte de a greși, de-aș fi Făr` să tremur și TU de-ai fi
Nedreptățile vieții
O, Doamne, câți vii sunt printre morți și câți morți sunt printre vii De ce doar pentru cei sortiți bat clopotele și nu și pentru cei ce trăiesc ca într-un mormânt Pământul își leagănă trupul
Marinarul de la țărm
Þi s-au înnecat corăbiile? Mai stai mult la mal? așteptând să vină? E lungă povestea, știu Că n-ai vrut a o lăsa în pustiu Ia și mănâncă ceva, nu mai fuma întruna Nu te mai
Cuvinte îmbătrânite în minte
Același gând mi-am amintit Cum n-am iubit cât mi-ar fi trebuit Arunc privirea ce vâna cuvinte netocmite Zbătându-se în așternutul foii, ce nu le`nghite Aș..., vreau să..., spune-mi un
Cu drag, despre tine
Am scris despre tine, ca să-mi aduc aminte de mine De bine am scris, din toate câte, cele, ce mi-au surâs printre sprâncene Alene, deși nu mi-e lene, depăn amintiri, în singurătatea unei
Am fi sau nu am fi
Suntem și nu suntem Nici eu nu pot face nimic dacă mori Nici tu n-o să poți face nimic dacă mor Te iubesc dar nu te pot opri dacă pleci Dacă pleci nu poți vedea că plâng Chiar de
Răutatea din lume
Gândește-te la consecințe de fiecare dată când dai un răspuns Debilă-ți mintea care te-a răpus, încă nu-i de ajuns? Cum adică nu-i de ajuns? câte popoare se dau la o parte mâncând pâine și
De-ai sti cât te-am iubit
De-ai ști cât te-am iubit În seara când ne-am despărțit De-ai ști dorința ce mi-am împlinit Că te-am avut mai mult decât mi-aș fi dorit De-ai ști de lacrimile ce-au picurat
Năpădit de amintiri
La masă stau și amintirile dănțuie în spatele minții Lăutarii din telefon fredonează o romanță veche În amurgul timpului trecut mă pierd Toate trec și ne întrec Aș mai fi odată cu
Ai grijă!
Căruntețele le am la mine Pe care nu le voi spune niciodată Să nu crezi că am să-ți spun mai mult Nici măcar umbra de la ultimul cuvânt Nu, nici măcar tu în tine ori eu în mine Să
Cucerire
Pot să te bat la cap cu o mie de povești Tu tot cum vrei, tu tot cum ești La fel cu pleoapa coborând pe ochișori Mă lași să te doresc fără să-mi dai fiori Mai slab ca la-nceput n-am
Hamalul și îngerul
Te trag de mână după mine Aștept firesc să mă urmezi Pe drumul care duce la lumină Dar nu știi că-i ultimul drum Ai fost o slugă pe pământ Ce grabnic împlinește o poruncă Iar
De ar fi amintiri
Mă uit la tine, chiar prin tine De ce doar eu, ori de ce doar tu? De ce speranța de a avea A îmbătrânit în urma mea? E noapte într-o zi senină, în mintea mea umilă Ce fredonează în
Fii tu însuți
Același neam, același sânge Neam după neam, în valuri curge Sunt tot același n-am știut Că vremea trece, că totul e de lut Că cina este pregătită Și vin numai acei ce-n cale Au
