O noapte, un răspuns, un strigăt pătruns

Am stat să văd de te ascunzi

Să nu-ți văd lacrimile, obrajii uzi

Te-am urmărit, când tu știai că nu-s

Îngândurându-te, duci al tău odor, la pieptu-ți strâns

În van aștept să te-ntalnesc pe vreo cărare

Când drumu-l știi doar tu, cu iz de disperare

Te văd, abia că-mi potrivesc mersul cu gândul

Când teama mă cuprinse, să-mi vie mie rândul?

Acoperiți-aș încordatele trăiri, ce strâns te-njugă

De teama căci nici timpul n-o să-ți prea ajungă

I-ai dat copilului, lapte ca să sugă

Dar tot nu l-ai făcut să nu mai plângă

Ea, noaptea, ce te rascole`, acum

Îmi tulbură gândul, și-n gând și-n urmă-i fun

Eu nu sunt ca să te privesc, privindu-te să-ți spun

Eu nu sunt ca să te îndrum, spre duhul bun

Ai lăcrima ce așteaptă, pe pleoapa ce des din ea s-adapă

Privirea-ți violentă, răstoarnă orice împotrivire

Din buzele ce murmură, se întrevede ușor, nelinisti, teamă

Înfipte în iubirea ta de mamă, pe gât cu forța, sughițuri-ți toarnă

Prin iarba ce o trece cu piciorul, ce-o zgârâie usturător

Ce îndeamnă s-o urmez, să-i scriu cu rouă și cu sânge, glasul tăcut, la ceru-i strigător

A nopții, alungată-n cale, disperând spre ajutor

Femeie ce străbați durerea, femeie, ce lupți lângă destin