Drăguța mea

Sunt doar în vis, așa cum ți-am promis

Că voi veni să îți alin doar dorul cel nestins

Că ceri și strigi să vin, să vii, să fim iar împreună

Dar tot ce pot să îți ofer e o amintire bună

Te doare tot ce fu’ între noi și te revolți în sine-ți

Eu doar în somnul de acum cu lacrimi și cu chin, privegheatu-ți

Să-ți șterg vreo lacrimă nu pot, să-ți dau putere nici atât

Te mângâi noaptea în somn , te întreb de sănătate, ți-alung acel urât

Hai odihnește-te odată, nu-ți voi a vedea privirea de durere sfâșiată

Sunt eu, și eu un suflet ce te vede și aude, te rog mă iartă

Că am plecat fără să-ți dau de veste, că n-am luat din mâna ta vreo zestre

Dar norii, liniștea, lumina, cânturile ce le aud, sunt bucurii măiastre

Tu nu auzi decât al tău de blestemat de țipăt, ce înfioară casa noastră, scăldată-n în plânset

Iar noaptea când încerci să adormi ca să te întâlnești cu mine, te mângâi pe creștet și în cuget

Al răutății amar din cel pahar, ce a trebuit să-l beau ‘nainte de plecare, era atât de plin și plin cu spin

Dar n-am putut al bea pe tot că-mi fu prea repede dezlegat de trup, întreg sufletul, și suspin

Că-ți las drăguță, atâta amărăciune în pahar, să bei doar singură, că-ți fu’ goniți apropiații

Căci văd că nu poți să mai bei, nici să mănânci de jalea ce veni neașteptată, drăguță îmi îmbrățișez acuma frații

Tu ai răbdare, căci de acum, mai multe zile decât ai sperat că vei avea, de zile făr de soare

Nu vei avea, deci rabdă, lângă patul tău eu stau, cu camaradul schelălăind, rupând în grabă file din calendare.