Poezie

Un an cât noi doi

octombrie 2011

2 min lectură·4 noiembrie 2011

Mediu

Ca o enigmă a început povestea

Ușor furat și ascuns în sânul ei

Și a trecut atâta timp de atunci

De când tot alungat și iar primit `napoi

Am dat cam mult curaj și energie pe parcurs

Trăgeam ca armăsarul ce abia la car e pus

Dar biciul certurilor, ce veneau atât de dese

Îmi amărâu nădejdile cele îndrăznețe

Am tot urcat pe culmile iubirii deocheate

Apoi am decăzut când înghiți-i blesteme din păcate

Am căutat o vină în piciorul stâng ce-am început

Cea dragoste fierbinte ce m-a scos din mintea unde nu a încăput

Călâie-mi fu petrecerea cu fetele ce-au scris iubirea-mi-n caracterul aprig

De la venirea ei am fost izbit în frig

La cin` să strig, la cin` să strig

Căci din al pufului culcuș alunecai, dar în zadar am vrut să strig

A mai trecut un an din viața mea

Ca pasărea ce zboară în văzduh, n-apuc s-o văd, s-a dus și ea

În păr aceleași fire albe mi-au rămas

Și tot atâtea supărări tăcute-n glas

Vreau ori nu vreau cărarea vieții e bătută dinainte

Pe acolo tre` să merg, doar eu, doar înainte

De cred că mai apuc să mă întorc `napoi s-o iau pe un` mi s-o părut

Aș pierde timpul dăruit, din lumea fără început

Am înmulțit sau nu , talantul mi se cere

Și nu cu mână-n-tinsă

Cu durere, gândesc ce fac, ce fac

Când timpul a văzut și a bătut talentul acordat

001.946

Alecu Marinel. “ Un an cât noi doi .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alecu-marinel/poezie/13992802/un-an-cat-noi-doi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.