Poezie
Răutatea din lume
09.01.2010
1 min lectură·
Mediu
Gândește-te la consecințe de fiecare dată când dai un răspuns
Debilă-ți mintea care te-a răpus, încă nu-i de ajuns?
Cum adică nu-i de ajuns? câte popoare se dau la o parte mâncând pâine și moarte
M-ai lovit înainte de a te lovi, crăpându-mi brațul în care nădăjduiam
Să-ți opresc înverșunarea cu care mi-ai îngrămădit cărarea?
Cu acei ce-i voiam ai salva, du-te de aici nu pe toți mi-i vei lua
Oprește-te și nu mai zbiera, morții să am timp a-i îngropa
Căci știu că în timp istoria se va repeta
Pământule deschide-te și primește-ți eroii ce au trecut prin ziua ce-au sacrificat
Crude trupuri ce ivitu-s-au din minți de femei ce-n pântece i-au purtat
Rămâi tu copile și plângi, astfel urgia prigonitorului să o alungi
Să spui celor ce au să vie, că sângele vărsat în luminițe or să-nvie
Rămâi cu bine suferință ce-n trup mi-ai brodat viața ce făr`să știu eu am urmat
Adunându-mi amintirile ce s-au terminat, îmi deschei și ultimul nasture de la trupul de care am fost legat
Și în luminiță, de lume m-am îndepărtat, un gând bun m-a cercetat
Arătându-mi c-am sperat cândva la fericire, și acum gust din cea iubire
013.217
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alecu Marinel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 196
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Alecu Marinel. “Răutatea din lume.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alecu-marinel/poezie/13922929/rautatea-din-lumeComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Cântă zeiță mânia ce-aprinse pe-Ahil peleianul
Și-aheilor multe amaruri aduse...
apoi ai dat-o-n meandre și nu cred că mai știai la urmă de unde ai plecat.