Poezie

Năpădit de amintiri

25.12.2009

2 min lectură·27 decembrie 2009

Mediu

La masă stau și amintirile dănțuie în spatele minții

Lăutarii din telefon fredonează o romanță veche

În amurgul timpului trecut mă pierd

Toate trec și ne întrec

Aș mai fi odată cu amintirile nenăscute niciodată

Când eram ce-aș fi fost din vremea demodată

Cântă lăutare beției de amintiri în care zac

Că tot n-aș face ce am vrut să fac

Lasă-mă să-mi cânt versetele ce-mi mângâie clipa

Ce pe nimic din lumea asta nu le-aș da

Vezi-mi zâmbetul cum te îmbie la bucurie

Din ce-a mai fost și n-a mai vrut să fie

Întoarce-te și cântă și naturii ce în liniște privește

Ce-aș mai bea un vin, lângă amintirile ce mă necăjesc

Sunt tot acolo și tot în jos privesc

La vremurile de altădat ce acum se opintesc

Invit la dans singurătatea ce abătută stă într-un colț

Zâmbesc când mă apropii, iar ea sfioasă acceptă duios

Am fost cu ea mereu, da acu` o descopăr în mod plăcut

Ea m-a ținut de mână atâta vreme ce-a tot trecut

Lângă noi se așează vremea ce timpul îl opri în loc

Când ne văzu îmbrățișați ne cunună cu voie bună

Măcar atât să mai rămână din amintirea încărunțită

Ce am visat a fi la braț cu cel ce-a fost

001.284

Alecu Marinel. “Năpădit de amintiri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alecu-marinel/poezie/13921030/napadit-de-amintiri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.