Poezie

Marinarul de la țărm

26.01.2010

1 min lectură·28 ianuarie 2010

Mediu

Þi s-au înnecat corăbiile?

Mai stai mult la mal? așteptând să vină?

E lungă povestea, știu

Că n-ai vrut a o lăsa în pustiu

Ia și mănâncă ceva, nu mai fuma întruna

Nu te mai frământa, va apărea cândva

Þi-ai lăsat barbă, e a treia zi de când aștepți

Dacă te uiți la mine, te compătimesc, mă ierți?

Mai mult de atât nu pot să fac

Nici a mea vorbă bună nu-ți este leac

S-a dus. Păcat, că te-a lăsat sărac

De mângâiere și de vorbele spuse cu drag

Hai nu mai plânge, că doar ești bărbat

De-ar mai trăi, ea, sigur nu te-a uitat

E a doua sticlă ce te aruncă în păcat

În port vapoarele sosesc

Pe lacrimile tale, plutesc, plutesc

Apoi când se afundă-n mări

Încarcă-le cu ale tale multe supărări

Și nu mai sta pe gânduri, căutand s-aprinzi

Acea iubire din foc de paie, că-s ude toate si ochii umezi

A mai trecut un an și marea-i înghețată

Tot abătut stai lângă mal, oftând în șoaptă

Vapoare nu mai vin din vremea îndepărtată

Doar aducându-ți dragostea, așa cum fu' odată

003.139

Alecu Marinel. “Marinarul de la țărm .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alecu-marinel/poezie/13926007/marinarul-de-la-tarm

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.