Alecu Marinel

De atâtea ori te văd mâhnită De atâtea doruri inima îți e rănită Comoara mea de-atâtea lacrimi Te-ai stins de-atâtea patimi Revino-ți iarăși ca la-nceput Pe drumul vieții-i așternut Firave

De urât îmi ține-n noapte Pasul cel așez aproape Deopotrivă duc în spate Singurele mele șoapte Tot repet mereu, mereu Că-s burlac tot eu, tot eu Și strivit în carapace De

I.A te cunoaste sau a fi cunoscut? A te cunoaște pe tine însuți înseamnă a-ți răspunde la multe întrebări: sunt și eu bun la ceva? sunt bun ca cântăreț? o să mă angajeze...? o să ajung la

Moș Costache venea la biserica din oraș. Mergea încet, dar știa singur ce avea de făcut, să ajungă la biserică, unde avea să primească de la pomana făcută de părintele Ilie Costescu de la biserică

Am scris despre tine, ca să-mi aduc aminte de mine De bine am scris, din toate câte, cele, ce mi-au surâs printre sprâncene Alene, deși nu mi-e lene, depăn amintiri, în singurătatea unei

Eram la grupul de auto-cunoaștere, visam undeva la vacanța de iarnă, mă rostogolisem cu sania într-un maldăr de zăpadă și nu întelegeam de ce nu mă scoate nimeni de acolo, probabil credeau că sunt un

Mă întreb și acum Mă întreb până mâine Al nopții hotar A vieții de câine Aprinsă e viața Ce mișună prin vine Gătată e ghiața Din cupa din sine La îndemână e șansa

Am stat să văd de te ascunzi Să nu-ți văd lacrimile, obrajii uzi Te-am urmărit, când tu știai că nu-s Îngândurându-te, duci al tău odor, la pieptu-ți strâns În van aștept să

E foarte greu să fii mic și să n-ajungi la creanga plină cu fructe. Să vrei și să nu poți, să poți și să n-o faci, s-o faci și să nu iasă nimic..., nimic din ceea ce ai vrut și nimic...A împarte

* Proverb.Se zice unui om leneș : calcă de două ori într-un loc și o data la mijloc * Religie.Despre păcat. Păcatul are două părți: 1. Partea când diavolul îți inoculează în minte spre

Ai ști și tu să vii? Încet, ce-i drept Să iei în brațe pământii Ce viață au prins ca tu să-nvii Ființa ta ce o aștept a fi În partea trecătoare șed adânc Curând. În minte

La masă stau și amintirile dănțuie în spatele minții Lăutarii din telefon fredonează o romanță veche În amurgul timpului trecut mă pierd Toate trec și ne întrec Aș mai fi odată cu

Nimic nu e mai mult Ca suferința de demult Doar un nimic neînsemnat Ce atârnă ca un disperat Cu cine să împart nimicul veșnic? Ce străjuie ca un netrebnic Cu nimeni..., rămâne

Întreabă-te cât poți, dacă mai poți? Cum poți să te bucuri când altul se bucură(profită) de supărarea(suferința) ta. Cum să te odihnești bine după o zi de muncă în care aduci acasă un salariu minim

Am vrut să fiu mai mult de atât Decât o apă și-un pământ Să pipăi textul ce-mi rămâne-n urmă Ce-mi lasă mintea înjghebată-n clipe de ruină, În veci, îmi caut un loc cu ape dulci la

Rămas în urmă stingher Ce caută un suflet de fier Pribeag și senin de durere e plin Cu drag își aminte de primul suspin Alături îi șade în negurul prag Nebunii ce inundă stăpânul,

Suntem și nu suntem Nici eu nu pot face nimic dacă mori Nici tu n-o să poți face nimic dacă mor Te iubesc dar nu te pot opri dacă pleci Dacă pleci nu poți vedea că plâng Chiar de

Sunt doar în vis, așa cum ți-am promis Că voi veni să îți alin doar dorul cel nestins Că ceri și strigi să vin, să vii, să fim iar împreună Dar tot ce pot să îți ofer e o amintire bună

Și da și nu Și eu și tu Prea mult. Mai vrei Iubire și tei Și-n vis și-n gând Mergând ori stând Sub pașii noștri Emoții cât monștri Mă-nvălui c-un zâmbet Ce-mi

O, Doamne, câți vii sunt printre morți și câți morți sunt printre vii De ce doar pentru cei sortiți bat clopotele și nu și pentru cei ce trăiesc ca într-un mormânt Pământul își leagănă trupul

Să fi soldat nu e ușor La început , la încorporare N-ai de nici unde ajutor N-ai nici un pic răbdare La unitate când ajungi Îți iei rămas bun de la rude Îți iei în brațe două

Boală, boală și iar boală Degradantă te doboară Te apucă încet, încet Te distruge foarte lent Coșuri, alunițe, negi Fața toată ți-o renegi Când ți-e plină de întregi