Poezie

Jalea sufletului meu

28.08.2009

2 min lectură·28 septembrie 2009

Mediu

Am vrut să fiu mai mult de atât

Decât o apă și-un pământ

Să pipăi textul ce-mi rămâne-n urmă

Ce-mi lasă mintea înjghebată-n clipe de ruină,

În veci, îmi caut un loc cu ape dulci la mijloc

Când cuget a lumii trecătoare ispite

Ce-și linge buzele după o masă netocmită din a mea minte aburită

De jale, de toate, care acuma numai doare, anesteziată și plecată,

Sunt șoaptele din minte ce chițăie neluaînd aminte

Că toate-s trecătoare, că toate mor, chiar și amintirea lor

În jale-mi amintesc de mine și de mormanul de suspine

Ce-mi cară-n timpuri veșnice trupul lihnit de-a minții vâlvătaie

Ce-au strâns din clevetiri cu de-a sila doar puroaie,

Ce aveam odată timpul la discreție, să fi văzut

Cum mă mai zbenguiam în mocirla comodității de pe umeri

Mă primeneam în dialoguri aprinse, căutam războaie

Acum îs ca un slut ce încape într-un cuvânt scuipat în vânt

Alături de un șut în fund ce-l iau din rând în rând

Doar, doar de m-oi trezi când n-oi mai fi

La ce folos când doar o clipă aș cerși

Să-mi lăcrimez la căpătâi oftările cele dintâi

Apoi să-mi tânguiesc cu zbierături păcatele de-o apă și-un pământ,

Am vrut să fiu și nu mai sunt

O lacrimă ce izvorăște din pământ un biet cuvânt

Ce trece de la cel mai mic la cel mai mare

Și împacă pe cele trecătoare cu ale vieții veșnice splendoare,

Mi-a mai rămas o zi în care n-am iubit

Aș mai putea să-ndrept balanța ce-mi furase viața

Cerând iertare de la fiecare, binecuvântându-mi mintea călătoare

Spre drumul făr` de întoarcere, din veșnica căutare.

001.399

Alecu Marinel. “Jalea sufletului meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alecu-marinel/poezie/13908249/jalea-sufletului-meu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.