Poezie

M-am obișnuit cu mine

14.09.2009

2 min lectură·20 septembrie 2009

Mediu

Poți să îmi spui multe, și să mă simt bine în preajma ta

Eu tot cum sunt ori cum am fost rămân

Mă îngân ca o placă zgâriată la pick-up

Nu vreau să rămân, nici nu pot s-o spun și la alții

Cum apa trece și pietrele nu, așa și vinul curge iar amintirile-mi rămân

Am zis că niciodată să nu spun niciodată

Dar de fiecare data am pus aceeași placă zgâriată

Tu ești ceea ce am și vei fi ceea ce nu voi mai avea

Cu o coajă de lămâie rasă mi-ai înmiresmat ceaiul

Cred că e destul

Nu voi a mă sătura nici ceea ce sunt a alunga

Las` să-mi zgârâie urechile aceeași placă șifonată

M-am obișnuit cu natura asta ce s-a lipit ca o năpastă

De fiecare gând ce se deșiră din trecutul dureros

Umplând cea cupă nevăzută

Ce trebuie băută

Când pe obrazu-mi nesătul coboară-n grabă lacrimă stătută

Acuma pleci la treaba ta, ai uitat să-mi zici \"pa\"

Bătătorind același drum până târziu

\"Of, of, și-un cartof\", așez o glumă într-un oftat

De-aș fi doar eu neîmperecheat cu viața bună

De-ai fi doar tu mână de mână

Eu lângă tine o glumă bună

Să-i dăm cezarului ce-i al cezarului

Atât că e destul

E liniște cum a fost mereu sub călcâiul tău

Sub care m-am uitat când ai plecat

Din ce în ce mai liniștit am devenit

Nu, nu vreau să rămân și nici să vadă alții

001.364

Alecu Marinel. “M-am obișnuit cu mine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alecu-marinel/poezie/13907027/m-am-obisnuit-cu-mine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.