Alecu Marinel

24 de ore. Atât mai trebuie să treacă ca să pot lua și eu pauză de la servici. Nu 8, nu 10, nu 15, nu 20, ci 24. Stau ca un stâlp. De ce? Ca să nu cadă clădirea copiilor de bani gata. Sunt trist dar

Am obosit puțin aseară M-am tot plimbat pe afară Atât îmi mai rămase doară O luptă cu o grea povară Am străbătut prin gânduri multe Străine ce mi-au poposit în minte Jilav mi-e

Mă întreb și acum Mă întreb până mâine Al nopții hotar A vieții de câine Aprinsă e viața Ce mișună prin vine Gătată e ghiața Din cupa din sine La îndemână e șansa

A mai trecut o zi din viața mea Cu al tău mângâietor surâs M-am așezat pe prispa `cea Și te-am zărit și te-am cuprins S-a mai pierdut o legătură Am lacrimile-n gură Þi-o spun

Mai e mult până la ziuă Mai e mult până la tine? A rămas de aseară-n sobă Dorul meu purtat spre tine. Mai dau o filă de la carte Mai trece o zi, mai trece o

Te iert pentru întâia oară De n-ar mai fi și-a doua oară De aș prevede viitorul lângă tine De îmi va fi ori nu mai bine Aștept acuma de la tine Să-mi porți iubirea, știi mai bine

Nimic nu e mai mult Ca suferința de demult Doar un nimic neînsemnat Ce atârnă ca un disperat Cu cine să împart nimicul veșnic? Ce străjuie ca un netrebnic Cu nimeni..., rămâne

Ori cu mine Ori cu tine Ori cu cel de lângă tine De-ai fi vrut De-ai fi avut Ceea ce ți s-a părut Ori ai vrut ori nu ai vrut Te-ai întors din drum Am uitat să-ți

Voi putea opri păcatul? Nici marea inundând uscatul Vedeam pe mine coborând de-a latul Lăsând doar jale-n urmă, păcatul Aș putea încetini sălbăticia? Nici moartea dojenind pruncia

E foarte greu să fii mic și să n-ajungi la creanga plină cu fructe. Să vrei și să nu poți, să poți și să n-o faci, s-o faci și să nu iasă nimic..., nimic din ceea ce ai vrut și nimic...A împarte

Întotdeauna mereu Întotdeauna același Pășesc înainte cu greu Pe urmele celor retrași Am spus-o și o zic De jos am să mă ridic Și luîndu-o de la capăt Cu un același

Ca ceea ce ești Ca ceea ce ai Înlături cu grijă Urma zilei de ieri Trebuie să te strecori Unduind prin ceața din nori Petalele ce-ți croiesc Drumul ce

Și da și nu Și eu și tu Prea mult. Mai vrei Iubire și tei Și-n vis și-n gând Mergând ori stând Sub pașii noștri Emoții cât monștri Mă-nvălui c-un zâmbet Ce-mi

Atât de trecător Atât de suav Atât de puțin Te sperii din plin Se apropie-ncet Sfârșitul simbolic Se-ndrumă în șoaptă Și viața e coaptă Prevezi din depărtare O

De urât îmi ține-n noapte Pasul cel așez aproape Deopotrivă duc în spate Singurele mele șoapte Tot repet mereu, mereu Că-s burlac tot eu, tot eu Și strivit în carapace De

Îmi urezi o seară bună, dar cum să am o seară bună când nu te am pe tine? când aspirațiile mele către tine sunt smulse din fașă. Cum să mușc când n-am ce? cum să joc fotbal când n-am mingie? cum să

Boală, boală și iar boală Degradantă te doboară Te apucă încet, încet Te distruge foarte lent Coșuri, alunițe, negi Fața toată ți-o renegi Când ți-e plină de întregi

Comoară nedespărțită, de departe vii grăbită Þii în brațe lângă ape pruncul nostru drag Legăna-te-aș încet, frunza bate-n ușa tristă Perinda-m-aș printre tufe, peștii se avântă-n larg

Sunt robul tău , sunt mic și zvăpăiat Te chem iubito să te sărut că ard de nerăbdare Nu-mi spune bancuri nici povești că-s săturat Dă-mi buzele tale dulci ca mierea, dă-mi alinare Tu

La dreapta Mea, Te voi sătura În palmele Mele Te voi aduna Când de rău te vorbiră, apoi te loviră Și-n neliniște zilele-ți presară de pomină Ascunde-te-voi la umbră de vremea cea sumbră

Ai ști și tu să vii? Încet, ce-i drept Să iei în brațe pământii Ce viață au prins ca tu să-nvii Ființa ta ce o aștept a fi În partea trecătoare șed adânc Curând. În minte

Să fi soldat nu e ușor La început , la încorporare N-ai de nici unde ajutor N-ai nici un pic răbdare La unitate când ajungi Îți iei rămas bun de la rude Îți iei în brațe două

Mi-e somn dintr-o dată Prin vise el caută O undă mirifică Care va să zică Agale la gene Apare pesemne Un fior molcom Din somnul cel lacom Și-ncepe o urare La

Nu e de ajuns cu cât m-ai încărcat? Zile grele, amare mi-ai pus în desagă, eu am strâns sacul și l-am aruncat în spinare. Nu mi-a zis nimeni ce e în el. Cu timpul am început să-l simt din ce în ce