Poezie

Am plâns de dor

03.07.2000

2 min lectură·31 iulie 2009

Mediu

Sunt robul tău , sunt mic și zvăpăiat

Te chem iubito să te sărut că ard de nerăbdare

Nu-mi spune bancuri nici povești că-s săturat

Dă-mi buzele tale dulci ca mierea, dă-mi alinare

Tu vii ca căprioara ce se adapă din apa limpezită

Te legeni pe picioare, ești nesigură

Hai vin` să te dezmierd, dorești să fii iubită

Șezi de ți se pare că ești singură

De dorul tău plâng și suspin întruna

Mă uit ca prostul la ce a mai rămas din noi

De dorul tău mă ofilesc acuma

Doar pașii tăi ce zburdă îi aud, ca un șuvoi

Lege a fost să ne iubim și apoi să ne despărțim

Când dușmanii nu ne lasă, casnici ți-aduc venin

A trecut demult de atuncea, amândoi n-o să mai fim

Ce păcat, ce zile rele, dureros da ce sublim

Zbier degeaba mut și surd, șovăiesc

Unde ești dragostea mea? Uita-i și cum te cheamă

Mă zdrobesc de ziduri, le lovesc nervos

Vag mi-aduc de tine aminte, uitai ochii tăi frumoși, mi-e teamă

M-ai făcut să-mi simt iarăși tinerețea

Mi-ai dat forță și speranța, îți mulțumesc

M-ai iubit parte cu parte, mi-ai iubit noblețea

Mi-ai dat viață, lângă tine eu și acum cerșesc

Nu te duce prea departe, încă plâng la disperare

Te aștept când nu mai e mult timp, ți-am rămas fidel

O să ne întâlnim, sunt sigur, să avem răbdare

No să uit de Cel prin care te-am avut cu atâta zel

001.457

Alecu Marinel. “Am plâns de dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alecu-marinel/poezie/13899415/am-plans-de-dor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.