Poezie

Revederea

1998 - Army Sibiu

2 min lectură·31 iulie 2009

Mediu

Comoară nedespărțită, de departe vii grăbită

Þii în brațe lângă ape pruncul nostru drag

Legăna-te-aș încet, frunza bate-n ușa tristă

Perinda-m-aș printre tufe, peștii se avântă-n larg

Vremea e s-o iau din loc, fără bani prea mulți

Te las fato, rămâi cu bine, gândește-te la mine

Bate soarele puternic, iese de prin munți

Pun ceva merinde-n traistă, gândindu-mă la tine

Pe obrajii tăi bogați îți curg lacrimi totdeauna

Animalele din tindă se smeresc la tine

Vinovată tu te faci, pe cer apare vioaie luna

Disperarea cuprinde valea, păsările ciripesc la mine

Deseori te-ntorci spre poartă, ochii ațintin-du-ți

Vântul se înfoaie, te-npresoară, e frig afară

Mă aștepți dar nu știi oare graba adunandu-ți?

Rabda fato căci eu voi veni spre seară

Zi după zi mă tot apropii de casă

Multe griji se abat spre mine, lumea se-nrăieste

Vinul amărăciunii îl beau, paharul îl răstorn pe masă

Ridurile mai adânc mă apasa, un om mă liniștește

Terminatu-s-a tot chinul, astăzi mă întorc acasă

Lebede pe apa albastră îmi salută hotărârea

Mă întorc la mândra mea, pasăre măiastră

Pe drum cad frunze ruginii, îndreptandu-mă spre ea

Seara bat la ușa casei mele flămând

Buzele sângerii le sărut, chipul ei cel sfânt

Povestindu-mi câte și câte întâmplări de-a fir a vânt

Și mă caută dacă am ținut acel jurământ

Fi va potop de ape sau cutremure de prin munți

Nu te voi părăsi iubito pentru nimic în lume

Vorba mea maiestuoasă niciodată să n-o uiți

Și la bine și la greu, sunt cu tine, cu al tău nume.

001.637

Alecu Marinel. “Revederea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alecu-marinel/poezie/13899426/revederea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.