Poezie
Noaptea se înclină
Decembrie 2008
2 min lectură·
Mediu
Ca ceea ce ești
Ca ceea ce ai
Înlături cu grijă
Urma zilei de ieri
Trebuie să te strecori
Unduind prin ceața din nori
Petalele ce-ți croiesc
Drumul ce îl coborî
Deseori încet preumbli
Cu gravele ciubote închise
Descarci prin liniște fulgerul
Ce biciuie negura cu patimă
Ai crede că nu sunt în stare
Să-ți pună pe degete la picioare
Licărul de strajă ce îndeamnă
La pacea puhoaielor din strană
De câte ori crezi că poți
Sacrificându-ți eroii din oaste
Să pregeți la patima din flori
Culegându-te în umbră, în taină
Am ascultat privirea-ți temătoare
Ce știe că nu are ascultare
Când se împiedica voit de fel
Ai înțeles că respect nu-ți cer
De fiece data
Prelinse sunt umbrele
Ale nopții halate
De ceea ce e clar
Perdeaua vântului ce suflă
Te atinge voit pe spate
Picături jeluind a sudoare
Te scalda în vizita nopții
Pe șa îți arunci înverșunarea
Ce-ți stăpânește trecutul
Cum plimbi printre degete gândul
Ce așteaptă să urle pământul
Cu atâta amărăciune jelești
De parcă nimeni auzindu-te
Cunună de împotrivire nu cauți
Așteaptă-ți suferința aproape
Crezi că putința de a fi?
Strălucitoare când nu e adiere
Și pe deasupra îndrumată fie
În eronata baie de mulțime
Deodată îți apare în zare
Ulcioare pline revărsându-se
Ca la răscruce te așteaptă
Spre ele te poartă.
001.301
0