balans către punctul de sprijin

o poezie incercata din mai multe tablouri/deinitii din care se cuvine sa retinen in special aceasta comparatie:

memoria
fremătătoare mătase a broaștei
într-un lac cât o unghie


cre ca ultimele 3 versuri din poezie pot fi inlaturate

un copac
ori o șină de tren
să te sprijini.

superb:\"memoria
fremătătoare mătase a broaștei
într-un lac cât o unghie\"

un poem absolut minunat!

cu multa stima,
andrei

mă bucur să văd că vă place.
Ionuț, dacă scot acele versuri, cred că-l ologesc...și mi-e milă de el.

Mulțumiri și lui Vasile Munteanu, pentru lumina roșie.

să-mi fie îngăduit popasul la tine doar pentru ce iau cu mine.
\"o busolă
arătându-ți doar noaptea
cu talpa jilavă
de așteptări\" - cred că forța poemului se sprijină pe strofa aceasta.
Apoi, mai cred, că balansul îl găsesc - din punctul meu de vedere:)- în acea certitudine despre care vorbești și în acea întâmplare în care \"te lași la voia întâmplării\". Personal eu nu cred în întâmplare dar cred în puterea de a produce întâmplarea prin certitudine.
\"cu certitudinea că mereu vei găsi
un perete aproape
un copac
ori o șină de tren
să te sprijini.\" - așa este, Adriana. Mereu vom găsi \"un ceva aproape\" care să ne salveze, care să ne sprijine, totul este să știi că poți și să-ți găsești forța interioară, puterea din om. Iar tu ai trecut prin Lupta Dreaptă:)

s

iti multumesc pentru rabdarea de a vedea dincolo de metafora. :)

“Într-un lac cât o unghie” somnul este aburit de “beția de crini veștejiți”.
Așteptarea este o busolă ce-ți arată distanța dintre tine și iubit.
Deasupra plutește liniștea prin care pășești “cu talpa jilavă” de amintiri somnolând prin “casa pustie” a iubirii, iar gândurile leagă ieri de mâine cu ața prezentului.

nu cred ca am intentionat sa scriu un poem de dragoste, ori sa hasurez distantele dintre doi iubiti, dar nu ar fi prima oara cand fapta mi-ar trada intentia. :)

oricum, multumesc pentru semn.

până la ultima strofă nu am respirat , ajunsă acolo am reușit să mă sprijin de-\"un perete aproape
un copac
ori o șină de tren...\"
complet , definitoriu ca stare lipsită de angoase , doar determinarea că vei reusi.
Felicitări din toată inima pentru un text care se poate numi cu certitudine POEZIE,L

un copac
ori o șină de tren
să te sprijini....mie tocmai versurile astea imi plac foarte mult; sa nu le scoti :)
te sprijini in viata si in moarte, in ceea ce stii si-n ceea ce nu stii;
sa nu scoti nimic, poezia ta curge din tine;

Luminița, Daria, mă bucur să vă găsesc aici.

nu, nici nu mă gândesc să renunț la acest final...mi-l asum, cu eventualele sale păcate cu tot. :)

frau mult prea liber betiei de adjective. mult prea.
si, ce-mi pare trist, este ca aceste adjective sunt intersanjabile, ceea ce le face, in calitatea lor de determinanti, inutile.
eu am incercat deja din primele doua strofe sa le inlocuiesc unele cu altele si nimic nu m-a impiedicat.

si e pacat, pe de alta parte, de simplificarea arhitectonica, prin care acest text, raportat la celelalte mai recente ale tale, este un plus.

avem stiluri total diferite de-a scrie, asta-i cert...dar nu-i o nenorocire.

multumesc pentru opinie.

... cam puhav textul in prima jumatate, cu toate epitetele alea gonflabile si tot mai fara sens spre final. ma rog, cum zici din titlu, balans...

si tu esti un simpatic...:)

toate bune.

scuze pentru noul nume; la ora aceea abia mai functionam.

\"într-un lac cât o unghie\" - randul care trica totul, care trebuie omis.
dar si \"crepdesinul\"... intr-un poem cu \"matasea broastei\"... (as scoate \"crepdesinul\", da.)

întâmplarii ori întâmplari?
un poem subtil ,cu profunzimi intimiste si cu imagini insolite care persista la lectura ,cu un parfum incontestabil de talent

e delicat si are imagini destul de plastice. si mie mi-a placut

se zice \"a veșteji\"