semne. cămașă de drum

Intre ”ieri pasari trecute prin urechile acului” si ”o postfata legata in mijlocul cartii” departarea devine absurda, intre ”rost si dorinta” ramane scena conflictului intern, Eul ”treierat de lacuste”, intre ”poate si trebuie” o piatra striga ”cu limba catusa”...
Superb concert!

Adriana, astazi ma gandeam ca nu am stiut niciodata sa apreciez distantele. acum mi-am ales ca unitate de masura pasul, mi-am luat cenusa si voi pleca acolo unde un ceas ma asteapta sa-l intorc. sperantele sper sa le capat pe drum.
intotdeauna cand poposesc la tine stiu ca merita.
cu mult drag, maria

Ai unele (s)forțări în text, Adriana L, ce deranjează. \"concert pentru vioară și sabie\" mi se pare prea mult spus! Frumos spus: \"un câmp treierat/ de lăcuste\". Cea de-a doua strofă are forță de sugestie. Metafora apare firesc. Cred că e cea mai bună parte a poemului tău.
Poate schimbi ceva la final, care este naiv/banal, de-a dreptul: \"de pleava numită/speranță\"!
Mi-a plăcut poemul tău! Scuze, pentru directețe! Cu gânduri bune,
SDB

\'\'ieri
păsări trecute prin urechile acului
mi-au cusut cămașă de drum\'\' o imagine de toata frumusetea. pacat ca urmatoarea e pripita
\'\'eu număram câți pași au rămas între poate și trebuie\'\'
sa nu mai zic de
\'\'cum
îngheață-n aripa de greier
secunda.\'\' (esti destul de imprevizibila in imagini, ceea ce este bine, aici nu puteai gasi ceva pe masura restului?)
finalul este iar scapat:
\'\'s-o cureți
de pleava numită
speranță.\'\' nu se compara cu
\'\'depărtarea aceasta.
un concert pentru vioară și sabie\'\'.
nu mi-o lua in nume de rau, dar eu zic ca ar fi bine sa pastrezi tonul, acesta cu vioara si sabie, si sa refaci restul, cum ar fi secunda, speranta. ca e pacat, zau.
simt ca s-a si muncit putin pe ea, asa este?

încă din primele mele rânduri...:) îmi cer scuze pentru întârziere - mai ales lui Călin, care a remarcat textul, și Alexandrei Alb, venită pentru prima oară, cred, în pagina mea. și îi rog să nu considere tăcerea mea de până acum drept o dovadă de impolitețe.

apoi, să le mulțumesc și lor, și Mariei, pentru aprecieri.

acum, răspunsuri la obiecții:
de finalul acesta nici eu nu-s pe deplin mulțumită și în general am senzația că textul mi-a alunecat, ușor, printre degete; că nu am reușit să spun tot ce voiam, așa cum voiam. însă acel \"concert pentru vioară și sabie\" nu va fi schimbat, în ciuda stridenței lui...sau, mai bine zis, tocmai de aceea. asta trebuia să sugereze. și cred că i-a reușit.
cât despre celealate imagini pe care le-ai semnalat tu, Ștefan, deocamdată nu știu ce să zic. om trăi și-om vedea. mai târziu un pic, cu un ochi limpede. drept să-ți spun, nu știu dacă am muncit sau nu la ea...nu-mi mai amintesc. parcă au trecut 10 ani de atunci...

și ție, și domnului Barna, vă sunt recunoscătoare pentru franchețea opiniilor. o noapte frumoasă. vă mai aștept.