Visai că pe trotuar venea o milaneză blondă
Tușind când vânt zglobiu o căuta sub poală.
Sonor strănut, spre blânzii ochi de Giocondă
Lansat-am ca un zvon că sunt băgat în boală.
Pe goala
Pe cearșaful ca zăpada zorii firavi de Undrea
Trimit raze indiscrete către voluptuosul șold
Dezgolit în somnul lin și cu masculin imbold
Privind prin deschisa ușă m-aș apropia de ea.
Fermecat
Mi-aduc aminte in clasa a 11-a
Aveam o faină freză
Și din pupitru des oftam
La profa de franceză
De mine când se-apropia
Cu șliț și explicații
Simțeam harababură-n piept,
Pe spate
Malul mă leagă umed de o lungă insomnie
Pe dig plâng pescărușii cu note fistichii
Gândind la tine trimit zbor, aprinsă fantezie
Aș vrea acum pe alintul spumei să îmi vii.
Să-ți fie luna un
În urmă aud mereu că sunt bună de sex
Seara când la plimbare ies singură cuc
Iar telefonul meu Huawei de la Altex
E plin de numere primite pe facebook.
Dar am o obsesivă fantezie
La ușa ta am fost oprit la doișpe fix pe ceas,
Aveam în mână splendidul buchet de orhidee.
M-a cenzurat urâtul bodyguard cu negi pe nas
Și n-am putut să-ți sorb parfumul de femeie.
Gorila ce-mi
Când apăreai în mine freamătau maree
Cu fusta lungă și batic culoarea indigo
Erai misterioasă cu aspect decent, femeie
Descoperind discret pantoful din șevro.
Cu zâmbet simplu ce mereu mă
De pe-un țurțur, iarna tristă lent alunecă crispată
În februarie la final, a produs doar ger ori zloată,
Din pufoaica zdrențuită îi cad fulgi rari pe pavaj
Deprimată vânturi scapă știind că-i dată
Crivăț aspru galopează pe întinsul alb și pur,
Firav soarele rânjește printre norii plumburii;
Pe-un cal negru, în blăniță cu ciubote argintii
Amazoana solitară, suspinând privește în jur.
Ce
Bat urât ca un borfaș ce fuge de agricultură,
Dorm cu nasul bandajat la o brună care fură
Și deși cu vibratorul periodic ea mă schimbă
Serile arăt mereu c-am moralul sus și limbă.
Îi prezint
Ore mai târzii de vară, ziua pleacă la culcare,
Cu anemic chip ciuntit luna-i seceră prin nori;
Doar o rochie în câmp, albă apare pe-o cărare
Ascunzând trupul de jună care cată dulci
El șperlă de mahala cu bicepși lucrați la sală
Ea o jună acadea care nu prea fu la școală.
Se studiau lung pe peron cu țigările în gură
Dubii sincere având: ea ce vinde, el ce fură?
Masându-se
Să nu m-arunci în haos din gândul tău cochet
Chiar dacă dulci priviri îți cer să mă lași baltă.
În trenul vieții iluzorii ți-am fost amant discret,
E greu fără bagaj de vise, străin în trista
E greu să fii un pretins diletant cerebral
când intri în Nirvana pe ușa din spate a poeziei
adus cu al treilea ochi deschis pe targa fanteziei
iar o doapă decoltată în alb te vrea în spital
doar
La un parter de bloc din epoca de aur
Pe un covor țesut în vremea lu’ mamaia
Poetul care la cucoane se visează taur
Trei Mudre face să-și revigoreze aia.
Sub pubis se-ncordeaza în slipul
Trist hoinar fără bilet vreau în carul tras de iele
Scărpinând înalta-mi frunte cu o pană de poet.
Îngân mantre, rugi creștine ca un dezaxat ascet
Și azvârl foc din pupile printre căzătoare
Dorind să meditez la poza ta în leneșa amiază
Simt toată ceașca de cafea că-n vene oscilează.
M-afund prea mult în ochii tăi și focul lor divin
M-ar face să chem un taxi, la job-ul tău să
Într-un șopru suflă iarna printre leațuri depărtate
Aducând pe aripi de crivăț șoapte din pustia luncă.
Ochii mei scântei de doruri peste fân uscat aruncă
Și spre vara incandescentă zboară
Luna își cerne paloarea
Printre aripi de vânturi.
Sub tei foșnește cărarea
Poetului dus de gânduri.
E noapte de trist Brumar
Și umbre se nasc pe pavaj;
Dirijate de-un chior felinar
Dansează
Te cheamă amurgul în poale tăcută să îmi stai,
Te mângâie în negre plete cu ruginiu castanii
Ne fascinează gândul luna cu străluciri de rai
Și n-om mai reflecta că ne trecură repezi
Jerpelit, neras și singur într-o ploaie autumnală
Un hoinar cu mers agale trage des dintr-o țigară;
Oftând deprimat se-agață cu privire tristă, goală
De grăbitele femei neîndrăznind un leu să
Treceau prin arșiță țigănci în fuste scurte
Prin fața blocului ce-mi găzduia nirvana
Și parcă m-am simțit teleportat spre iurte
În oriental pustiu unde hălăduiește prana.
Cu oblici ochi
Capriciosul vânt palpită printre flori de liliac,
Pe stradela mărginașă umbra serii se întinde;
Ea, pe tocurile cui s-ar parea că nurii-și vinde,
Cam uzat ca CNP sorb parfumul și doar tac.
Se
În lăcașul scorojit tristul ornic încet se zbate,
Din ceruri pică zăpada unor vremuri de apoi
Trupu-mi freamătă rebel că plăcerile îs uitate
Și visarea se avântă spre-o singurătate în
AT