biberoane roz

Câtă dreptate ai în ce spui, părerea mea :). Mă bucur că azi nu e o zi pierdută, am citit la tine ceva dureros și adevărat.
Și totuși, și totuși...iubire există :)...măcar în cărți. Mulțumesc.

decepție produsă de prezentul umilitor

adrian, vad in acest text o atmosfera de dezolare, de disperare... de aceea apreciez si mai mult contrastul evident dintre versuri si titlu...

biberoane roz, sau, mai bine spus, apocalipse in dungi... :)

felicitari pentru poem

cu prietenie

petre

Foarte clar și real! O viziune interesantă și comică prin adevărul relevat! Consider că este un poem curajos, dezbrăcat de ipocrizie.

Ligia, nu exista iubire, exista doar o forma de socializare pe care noi o numim asa. Si o frica de singuratate care ne face penibili, patetici si umani, in situatia fericita in care nu ne paralizeaza. :) In rest, multa literatura. :)
Silviu, sa stii ca e mai degraba o apologie prin dezavuare, daca e sa continuu ideea ta. :)
Petre, da: dezolare, disperare. Dar strict formale. :)

Simona, imi place sa ma consider complet dezbracat de ipocrizie. Macar in privinta literaturii. :) Multumesc pentru vizita si cuvinte.

Stil si dezinvoltura. In gura mare, necosmetizate, insa frumos asezate, deloc neglijent. Mai trec:)

Asta cu socializarea pe care o numim iubire e tare!!!Si de ce ma rog frumos nu ar exista iubire? Pentru ca ochii iubitelor nostre au culoarea innecului si in ele innoata copii nenascuti ?!
Iubirea e pe alta strada!

Primele 2 strofe nu au nici o legatura cu poezia. Sunt mai curand o forma de protest, care ar terbui incadrata la personale.
Ultima strofa este super.
Propunerea mea este sa transformi ultimile 3 versuri intr-o poezie scurta si fortoasa, si sa renunti la balast.

recunosc, mi-a rămas în cap formularea \"biberoane roz\". că se luptă îndărătnic cu cea de \"tetine gri\" e altă poveste. a mea.
despre text, remarc ceea ce seamănă cu aliterația, în prima strofă, abundența epitetică din descriptivul celei de a doua, finalmente \"șiretlicul\" referirii la van gogh.
sunt indecisă de ceva zile în ce privește ultimul vers. fie rezumă lehamitea din rest, fie lucidizează cumva excesiv (tot prin raportare la \"spiritul\" restului textului).

ce umblă slobode și tind să ne invadeze sufletul. E o schiță a realității pe care o vedem doar cînd vrem.

frica de singurătate e un lucru pe care nu toată lumea îl înțelege.

Da un poem bun și tare adevărat. Felicitări pentru realismul pur!

în fiecare zi o mie de tați
nasc țînci după ce au atârnat de țîțele roz bonbon asudând fericiți
în fericirea vulgară a celor ce simt respirația vieții
mimând orgasmul ca-n filme

aceeași viață începe confuz
în fiecare zi
spre fericirea groparilor
care au timp să aștepte
schimbarea la ore exacte
a pampers-uli bleu

eu râd și plâng
gândindu-mă cât de mică e diferența
între floarea soarelui
și o vacă
amândouă trăiesc pe câmp
și ne dau cele
de folos subzistenței

dar vai, oricât de mult am bea lăptic
din biberoane roz
nu toți ne naștem
Van Gogh
așa că nu vă culcați pe-o ureche
ci folosiți prezervative
pentru că este mai usor să nasti un copil
decât să-i încălzești biberonul
în fiecare noapte la ore fixe.

Text slabut, idei putine, versuri inofensive. Asta cu taticii care mimeaza fericirea dovedeste o revolta autoalimentata de tib puberal. Ei bine, eu sunt un tata fericit, dar vei intelege ce-i aia fericire paternala abia atunci cand vei trece prin asta.

Mai intii o mentiune generala pentru cei care ar fi putut sa creada altceva: sint fericitul tata a doi baieti, deci nu mai presupuneti ca textul acesta e autobiografic. :)
Bogdan, iti multumesc pentru vizita.
Alexandre, sint de-acord intru totul cu tine cind spui ca \"iubirea e pe alta strada\". Indraznesc, insa, sa afirm ca \"poezia e pe toate strazile\". Stiu ca intelegi si intelegi si cit e rol si asumare in scriitura unui scriitor pe care-l cunosti foarte bine. :)
Carmen, iti multumesc pentru sfat si pentru \"reinterpretare\". :) Am senzatia, insa, ca tu ai decriptat in textul asta, macar vag, o tenta misogina. Nu sint misogin si respect intru totul maternitatea si-mi pare rau daca din text se poate intelege (si) altceva. :)
Madalina, da, \"lucidizarea\" despre care vorbesti e unda dintre mizele textului, ai remarcat corect: am incercat sa vad cit de departe pot duce inspre lucid si demitizant o scena intens emotionala.
Da, Gelu, ai dreptate, e o schita, chiar daca trasa in tuse voit stridente.
Monica, e adevarat ca nu toata lumea intelege frica de singuratate dar e la fel de adevarat ca nu toata lumea traieste frica de singuratate.
Laura, multumesc pentru apreciere. :)
Domnule Patrascu, v-am raspuns pe larg la comentariu in pagina d-voastra. :)

Domnule Suciu,
Va rog sa acceptati scuzele mele. Am aflat inca inainte de a citi comentariul dumneavoastra de faptul ca aveti doi copii. Sa va traiasca!

Scuzele se accepta! Sa va traiasca si d-voastra si sa va aduca numai bucurii! :)

bună seara,

am rămas cu gura căscată și am citit-o pe nerăsuflate, cum îmi place să m-ai mărturisesc, cred că deja tirajul la această carte cu poezia pe copertă s-a epuizat la editura...

sau contemporaneitatea se confundă cu avangardismul sau... nici măcar nu știu să critic această poemă, splendidă, și poate ar fi mai bine să... se fie mai multe steluțe roșii, sau buline, buburuze în fine...

o seară splendidă vă doresc,
cu drag,
seagull

nicolle, iti multumesc pentru atentie si observatii.

Adrian,
\"voi râde și eu precum prea-fericitul...\", e doar o părere.
am recitit cu interes și deosebită placere textele tale. mă bucur să te găsec pe acest site.
salutări septentrionale,
p.pârvescu

Petrut, iti multumesc pentru semn, pentru aprecieri si pentru vizita. Sa ne recitim cu bine. :)