Mă visează un tigru

nu stiam de ce te visez si eu, am fost tigru in alta reincarnare si acum trag ponoasele:)). te citesc cu placere. scrierea ta curge peste gandurile mele. mai trec.

ce pot a-ți spune?... decât că aparții acestei lumi, iubești enorm femeia, și ea pe tine, deci \"go on\". viața este o junglă până la urmă și este clar că ești visat și de semeni.

Nu știu de ce titlul m-a dus instant la Borges și pasiunea lui pentru simbolistica \"tigrului\", cred că știi că are și o colecție de poeme \"Aurul tigrilor\".
Citind însă aici, pe îndelete, descopăr alt univers poetic decât cel borgesian, unul în care logosul se susține prin forța impulsului, prin afecte de revoltă și respingere față de tot ceea ce ne face primitivi, față de o mizerie a lumii în care inevitabil poezia nu face decât să accentueze contrastul.

Nu mi-a plăcut prea mult descriptivul din strofa a doua, iar versul \"iau șuturi în gură și flegme-ntre dinți.\" cred că ar fi meritat reformulat, fiindcă este singurul care \"urlă\" în toată poezia, e disonant.
Iar în strofa 1, al treilea vers \"e seară e vânt, e pustiu, deja\" sună ca din poeziile de demult.
oricum, reușești să aduci cititorul între contraste, să simtă și să dorească să iasă din visul tigrului, deși pare că acela e deja imperial față de visul \"maidanezilor, pisicilor, urșilor\".
Am lăsat spre citire și sper să fie bine citită.

Ela

Foamea visului. forta care te cauta; tu lasi greutatea jos, te despovarezi de tot si astepti un final...\"murim si noi sub o stea care moare\". interesanta viziune. mai trec

Elena, Florin, multumesc pentru vizita si incurajari.
Ela, iti multumesc pentru recomandare si sfaturi: corecte. Am facut modificari si ai dreptate, lucrurile se schimba binisor. :) Intrebare: aveam o steluta rosie de la tine la \"Femeia in versuri\" si tineam la ea din motivul ca era prima de cind sint pe site: de ce-a disparut?

Orice modificare pe text de către autor, după ce textul a fost plasat de un editor la recomandate, scoate textul automat de la reco. De aceea a \"dispărut\" steaua de la \"femeia\" aceea. Dar acum e la locul ei.

Ela, am inteles acum si o sa ma conformez pe viitor dar textul de astazi deja l-am modificat, inainte sa aflu taina. :) Am modificat adesea texte postate in urma comentariilor care au aparut la ele; in fond, farmecul site-ului e tocmai caracterul sau interactiv si e usor de inteles ca altii vad adesea mai bine decit autorul defectele textului.
Cristina, culmea e ca nu e doar viziune, e si adevarat: steaua noastra moare!!!

Adrian,

remarc

\"Trupul nefiresc de încet al secundei
îmi usucă gîtlejul\"
\"Așa că pun jos greutatea aceasta.
Stau drept, zdrențuit, descărnat,
ca un plop blestemat între ochii voștri patetici stau.\"
Îmi place curgerea firească a acestui poem de vis în vis. Te citesc de la început și am așteptat parcă un astfel de text de la tine! Te felicit și o să trimit un coș de piersici în dreptul acestui text în loc de steluțele pe care nu le am...

cu drag,
Alina

Alina Maria, ai ramas cu gindurile la piersicile de ieri. :) Iti multumesc pentru incurajari si frumusetea comentariului tau. :)

partea asta mi-a placut cel mai mult:
\"Așa că pun jos greutatea aceasta.
Stau drept, zdrențuit, descărnat,
ca un plop blestemat între ochii voștri(...)\"

acestuia ce viseaza si este visat ii doresc multa inspiratie, in speranta sa te recitesc ca tare m-au trezit versurile tale...pe mine ma viseaza dinnefericire mesele pline de manuscripte neprelucrate si imi vine sa ma ascund intr-un sertar...bafta

Ani-Lorei si Ioane, multumesc pentru vorbele frumoase. Si am retinut sugestiile implicite din comentarii, imi sint de folos.

ah, acum inteleg eu de unde imi pareti cunoscut, domnule suciu...gogu, maidanezul care ma viseaza pe mine, in culori si din trei in trei nopti,a avut un diferendum, ca sa spun asa, cu o felina tigroida si tarcat tandra, care s-a nimerit sa fie fix cea in care domiciliaza temporar corpul astral al domniei voastre ...si a cam iesit un jam session plumburiu (poemul) si un personaj ascetic si ferfenita (profetul)
muritorii continua sa moara, iar plopii sa ne pice in cap

Noemi, cu grija: poemul autobiografic de mai sus da seama de cit de pervers sint. Sigur, tigrul pe care-l locuiesc nobil e si felina. Dar cel mai tare muste imi place sa locuiesc si sa invadez, nestiut, odaile nestiutoarelor doamne. Sigur, am sa scriu cindva si despre locuirea mustei, dar ma tem ca trec cu textul le \"Explicite\". :)