Eu și dumnezeul meu

.\" Iar eu miroseam
a trenuri de noapte cînd treceam prin privirile lui - vers deosebit de reusit . multumesc,dan-viatasiatat

tu si cine mah? naspa dzeu ai! nici lui nu-i pasa da tine, nici tie da el...numai cum ii mai bine.
nu stiu de ce acest text a meriat sa fie pus la recomandate. e o poezie slaba cu un subiect banal si expirat. am mai citit aici poezele de genu`.

Dane, nici cu tine nu mi-e rusine, mi-a placut \"Sex bestial si poezie\". E intens si bine construit.
FE, ai dreptate, e \"o poezie slaba cu subiect banal si expirat\". :) Nici eu nu stiu de ce a recomandat-o cineva si nici cine a facut lucrul asta. Permite-mi, insa, sa-ti atrag atentia ca daca mi te adresezi cu \"mah\" ajung la concluzia ca, pe unii, dumnezeul lor ii iarta si cind sint mitocani. Oare dumnezeul mitocanilor e mitocan si el? Pentru ca atunci, cu tot respectul, sigur nu vreau sa avem acelasi dumnezeu.

bună trecere bătrâne Am și cumpărat bilet m-am așezat cuminte în fața rândului și acum pentru că tot văd imagini merg din nou la casă și mai cumpăr un bilet...așa din respect pentru producător pentru actor pentru câine și ploaia acestui câine Ai scris frumos

mi-ar fi placut sa fie un final imprevizibil, pentu ca textul e super misto si merita citit de cat mai multa lume. un pic teribilist finalul.

Adrian,

îmi place această poezie. Stii, foarte multă lume scrie despre Dumnezeu, neputință, durere, dar depinde CUM scrii. Dacă scrie toată lumea scrie, asta nu înseamnă că e un subiect perimat. Poezia ta are o energie aparte \"iar eu miroseam a trenuri de noapte\"...
Să nu lași pe nimeni să te descurajeze, să scrii pentru că ai texte bune și meriți să te iei în seamă (tu pe tine)!

Cu drag,
Alina

Epistola 115

Catre eretica Simplicia
Scrisa prin anul 372

“Desigur ca numai prin nesocotinta ajung oamenii sa urasca pe cei mai buni sis a iubeasca pe cei mai rai. Iata de ce-mi stapanesc si eu limba si inabus in tacere insultele pe care le primesc. Ei, insa, voi astepta pe Judecatorul Cel de sus, Care stie cum sa pedepseasca, la sfirsit, toata rautatea. De ar cheltui bani mai multi decat nisipul marii, sufletul sufera cand se calca in picioare dreptatea. Caci de fiecare data cere Dumnezeu jertfa, darn u pentru ca ar avea nevoie de ea, ci pentru ca jertfa pretioasa si bine primita este cea adusa de bunavoie. Insa cand cineva se injoseste calcand legea, atunci Dumnezeu socoteste ca rugaciunile aceluia s-au facut cu nepasare. Adu-ti aminte, omule, de ziua din urma, dar pe mine te rog sa nu ma dascalesti. Despre lucrurile acestea stiu mai multe decat tine si nu sunt nici inabusit de spini launtrici, nici nu amestec un dram de bine cu de zece ori atata rautate. Ai atatat impotriva mea soparle, broaste raioase si alte vietati primavaratice, care de care mai marsave. Va veni insa o pasare de sus si le va sfasia. Despre astfel de lucruri eu stiu ca trebuie sad au socoteala, dar nu cum gandesti Tu, ci cum sties a judece Dumnezeu. Daca trebuie si martori, nu robii vor fi cei care se vor instiinta, nici neamul nelegiuit al eunucilor, acest soi de vietati nici feminine, nici mascule, vesnic innebuniti dupa femei si invidiosi, care se vand pentru un salariu derizoriu, nestatornici, nici dispusi sa mai imparta, vesnic gata sa primeasca orice, vesnic nesatui, care plang pentru o cina pierduta, gata sa se manie, imbolnaviti dupa bani, cruzi, afemeiati, robi ai pantecelui. Si ce sa mai zic? Inca de la nastere o astfel de fiinta e condamnata sa fie pusa in fiare. Cum ar avea o cugetare dreapta cei ale caror picioare pasesc stramb? E drept ca acesti indivizi traiesc in curatie, dar fara rasplata, din cauza lanturilor pe care le poarta; in schimb sunt nebuni dupa dragoste neimpartasita din cauza unui organism pocit. Deci nu ei se vor ridica sa vina ca martori la judecata, ci ochi ai oamenilor drepti si priviri ale unui om desavarsit, oameni care nu asculta de altceva decat de pornirile constiintei.”
Sfantul Vasile cel Mare

\"Mi-am întîlnit dumnezeul. Stătea pe bordură-ntre blocuri
și mirosea a cîine ud purtat, pe sub haină, la piept.\"
Dumnezeul tău înseamnă ca este o lume lăuntrică demiurgă. Ai reușit să conturezi prin aceste cuvinte imaginea creatorilor tăi.

Un text bun intotdeauna starneste discutii si pareri diferite.Si eu abordez des subiectul divinitatii, dar niciodata nu am putut sa-l vad pe dumnezeu in ipostaza prezentata de tine...probabil tocmai de asta m-au socat versurile tale,dar in acelasi timp mi-au si placut tare mult.Pentru o clipa mi-a parut rau ca nu am scris eu poezia asta....pentru ca e o poezie buna.Felicitari!

Florian, ai dreptate sa vezi textul cinematografic. El e gindit ca un travelling. Dar am incercat sa nu bag degetele-n ochii cititorului. :)
Claudiu, am recitit textul incercind sa fiu detasat de el (cumplita incercare) - spusele tale se confirma, finalul scirtiie. Ma gindesc la el.
Alina Maria, rindurile tale ma bucura pentru ca vad in ele o aplecare cinstita inspre un text (pe mine nu ma cunosti, deci iti acord prezumtia de buna-credinta in privinta obiectivitatii). Si-ti raspund cu o intrebare: ti se pare ca sint un individ usor de descurajat? (Evident, nu ma refer numai la poezie).
Livia, fragmentul din Sfintul Vasile cel Mare e, dincolo de profunzimea lui, un poem in sine si-ti multumesc pentru ca mi-ai dat sansa sa ma aplec asupra lui. Am senzatia (s-ar putea sa ma-nsel dar asta imi spun comentariile) ca se face confuzie. Miza poemului (\"dumnezeul meu\") nu este una cu trimitere inspre divinitate. Nu despre Dumnezeu e vorba, ci despre \"un dumnezeu\" al meu. Sa ma explic mai mult ar fi ridicol, un scriitor nu-si explica textele si, oricum, intentia lui nu e valida decit daca transpare din text. :)
Dan, citeste rindurile de mai sus si o sa vezi ca esti destul de aproape de adevar in privinta textului pe care l-ai comentat. Sau, in orice caz, ai simtit ca e un \"dincolo\". :)
Katiuska, si eu am simtit destul de des frustrarea ca nu am scris eu un text despre care aveam senzatia ca e bun. Frustrarea asta are o miza, e creatoare de stare si de sens.

Halal dumnezeu ai. Unde i-L cauti, nu-L vei gasi.

Sensul si eu l-am inteles ...

mirosul unei blăni ude, nu contează de ce-ar fi... de câine de pisică, de femeie... e la mare preț în \"poezia actuală\". eu îți urez însănătoșire grabnică și inspirație cu adevărat divină.

nu știu de unde pornește îndemnul tău spre însănătoșire...refuz să cred că e vorba de o răutate.deși nu este textul meu...dar nu văd deloc nici măcar așa omenește nici altfel această afirmație ...sunt uimit de această săritură la gâtul unui poem...poate că Dumnezeu se arată mai bun cu tine...fără cuvinte desigur

Florian, iti multumesc pentru gentiletea cu care aperi un text. Stiu, insa, ca atunci cind il scoti in lume, il expui tuturor riscurilor. Si, in ce ma priveste, ma stiu indestulator de sanatos ca sa pot primi cu un zimbet un atac la persoana.

frumos scrii! cuvintele sunt de prisos.
mai trec!

\"orice versiune de Dumnezeu este autobiografică, nu doar naște din noi, ba chiar este o dublă viziune introspectivă în care se arată viața sufletului, a eu-lui individual și ca Dumnezeu.Noi ne reflectăm în El și El se reflectă în noi\"

\"sunt ne îndeajuns de nefericit, nici îndeajuns de indiferent ca să fiu filozof, eu doar sunt lucid, destul însă, pentru a fi condamnat\"

\"Dumnezeu fie doar, o patimă trecătoare, o modă a minții\"

Aceste citate sunt culese din \"lacrimi și sfinți\" de E.M.Cioran - dacă citatele sunt inexacte, se datorează ediției în italiană \"lacrime e santi\" Ed.Adelfi, pe care o posed, nu am versiunea în română.

poezia ta-nimeni nu poate pune în discuție faptul că este poezie- este:
\"M-am rugat lui pentru un început.
A rîs.\"
\"Am încredere în tine\", i-am spus, mîngîindu-mi pielea
genunchilor julită de-ngenunchiere. \"
\"Inima mea e-o cămară pustie,
n-ai cum să te-ascunzi acolo\"

căutarea de sine într-o realitate vie
inima nu-i chiar dea-dreptul pustie
dacă pulsează dumnezei
\"și mirosea a cîine ud purtat, pe sub haină, la piept\"
dumnezei \"credincioși\" mustirii în patima de a trăi

înăuntrul tău poetic este superb
cu stimă VDG

Revin si spun ce m-a deranjat pe mine in acest poem, pentru a nu se crede ca am ceva cu cineva sau arunc vorbe in doi peri: intimitatea, sa o numeasca autorul cum vrea, fata de
un dumnezeu pe care poti sa-l scuipi, sa-l lingi, sa-l mirosi(nu discut ca ideea nu e nici macar noua) dar nu o faci: iata ca sta in puterea ta...si curiozitatea ma scurma,
de ce-l invoci, daca in final ii spui ce ii spui? Cred ca
Dumnezeul tuturor sta undeva si din locul sau, stie ce este
in inima ta si te priveste asa, nu-stiu-cum...

nu te ofusca, doar mă cunoști, nu este o răutate... eu sunt de acord cu desacralizarea, cu demitizarea, cu decevreituvoi, numai că toate au o limită... nu pot sta cu mâinile în sân când cineva spune că D-zeu mirosea cum mirosea, chiar și metaforic... când i-am urat autorului \"însănătoșire grabnică\" m-am referit desigur la relația dumnealui cu Divinitatea. Nu îl cunosc foarte bine și nici măcar nu-s doctor sa afirm c-ar fi bolnav. Îmi cer scuze dacă am fost deplasat, nu am vrut să lezez. Sunt totuși și voi rămâne un orotdox de atitudine. pe curând!

Mihai, Costin, eu credeam ca e limpede: nu e vorba despre Dumnezeu, nu folosesc nicaieri majuscula in text, nu e un text iconoclast, sint credincios si nu ateu. :) Sfinta Scriptura vorbeste adesea despre tot felul de \"dumnezei\", in opozitie cu Dumnezeu. E un text despre dumnezeii-idoli pe care ni-i construim de-a lungul vietii si la care ne inchinam, o vreme mai lunga sau mai scurta, dupa cum evoluam pe parcurs. Poemul e o \"lepadare de idoli\" si nu o \"lepadare de Dumnezeu\". Asta e motivul pentru care, pe mine personal, m-a deranjat faptul ca voi ati inteles mesajul poemului exact pe dos. :) Dar mi-a trecut. In fond, sintem pe site-ul asta tocmai ca sa intram in dialog, sa ne apreciem si sa ne contestam unii pe altii, si chiar sa polemizam daca e cazul. Nadajduind ca am risipit din neintelegeri, va multumesc tuturor pentru atentia cu care v-ati aplecat asupra textului si ma bucur ca el s-a dovedit a fi viu.

Ma bucur sa citesc despre un Dumnezeu palpabil:
\"puteam sa-l scuip, sa-l ling, sa-l miros\",
repet ca un descintec:
\"Iar eu miroseam
a trenuri de noapte cînd treceam prin privirile lui.\"
si nu cred ca va mai pleaca chiar daca trebuie sa ramina in continuare palpabil, vizibil pentru ca in inima ta nu se poate ascunde...
E o poezie frumoasa si las semn in primul rind ca sa o recitesc mai usor

In ce context crezi tu ca poti sa il atingi pe Dumnezeu?

Dumnezueul meu e unul palpabil, ma tine de mina si nu se supara pe indoielile mele...dragostea lui mereu iertatoare ma doare...in asta consta maretia lui si m-am bucurat sa citesc poezia asta.In inima mea Dumnezeu nu poate fi decit unul palpabil, adica dragostea lui e una palpabila. M-am simtit intodeauna un om iubit de El.

o poezie mai profunda decat a lui mateiu caragiale.
cred ca trebuie sa fi pocait ca sa te supere ideea de a avea un dumnezeu asa aproape \"puteam să-l scuip, să-l ling, să-l miros\"