Dimineți de decembrie îmbrăcate în întuneric,
Poleite cu galbenul rece al neoanelor oribile, vrăjmașe:
Prin omătul proaspăt îmi fac drum, prin peisajul himeric,
Sunt printre primii deșteptați de
Fire de iarbă
Nestrămutate, uscate, pregătite cu mult soare și lut,
Devin un zid de netrecut,
Unde fiecare chirpici
Este o unitate, o piesă de artă
Unică, din manufactura
Suprarealistă a unui
Aș fugi cu tine, departe de lume, de lumea de ieri,
De lumea de mâine, în curtea păzită, -n grădina-nsorită
Pe cai vom fugi, vom trece de gărzi și de gratii,
În sanctuarul de chiparoși și de
Mare de melancolii
Cu valuri în clocote
Ecouri de clopote
Ce plâng în hohote.
Mare de suspine,
Mare de Mallarmé,
Mă pregătești cum se cuvine
Pentru-un fățiș autodafé.
Îmi sunt mie însumi
Tu, te-ai îmbăiat în sălbaticul râu,
Eu, am făcut focul și te-am așteptat
Cu cafeaua fierbinte, nerăbdător,
Să-apari de după cetinile de brazi,
În aspra pătură înfășurată,
În jurul focului să ne
Seara, care-mi dă impresia de sfârșit,
De pierdere, în neant rătăcire,
Un neasemuit de spaimă fior,
Când vin spre casă orb, prin întuneric,
Când părăsit de spiritele toate,
Întrezăres fereastra
Trec pe alea cu castani,
Copacii care-mi zâmbesc mereu,
Par bucuroși de revedere,
Și vor a-mi spulbera gândurile austere,
Trec pe lângă pustiul porumbar,
Vizitat acum doar de viclene
Blestem înfierat în suflet - stigmatizat
Cu o țigaretă aprinsă
De Jef Costello,
Semn al viciului nestăvilit.
Viciu și ură,
Ură pe viciu, ură pe slăbiciune,
Femei sâni, femei obiect,
Femei
Faptul că a realizat situația în care se afla era un lucru de admirat. Să gândești, să meditezi, chiar dacă gândirea ți-a fost interzisă de copil, nu numai că arată prezența unui instinct dezvoltat
Azi simt că pot picta.
Grădina mânăstirii e mereu în floare,
Tot anul nu există decât un singur anotimp.
Azi sunt la rând irișii.
Trebuie să-mi reușească!
Altfel îmi pierd mințile!
Nu am voie
Tu cânți la harfa șiroaielor de ploaie,
Când sufletul tău întreg e o văpaie,
Voluptoasă, între durere și patimi,
Te scalzi în moliciunea propriilor lacrimi.
Norii se scurg, îți aduc
Sunt al soarelui adept:
Pe malul Mediteranei,
În Saintes-Maries,
Caut un subiect, caut
Înfrigurat, în timp ce
Soarele de mai mă însuflețește,
Ca pe un leguan amorțit,
Ce a
Vegheat-am în Montparnasse, la al tău mormânt,
Am jertfit în cinstea ta o țigaretă
Și-un pelin gând cu o pariziancă cochetă:
Balsam pentru sufletele noastre-aride, sunt
Cufundat în gânduri și
De faptul consumat nu se mai leagă nimeni
Greșelile-n surdină se-ntâmplă de la sine
Partide se revoltă în cadre de istorie,
Spre unică deșartă și aprigă memorie
Te stingi încetul cu încetul; în
Marea Tranquillitatis
Mă ferește în ascendent de aparență
Marea Serenitatis
De sus mă călăuzește în descendență
Prin arcane puternice, mărinimoase,
Mă-mpiedică, să-mi cat singur ac de
Abyssus abyssum invocat –
Nu vreau să fiu ca un dovleac
Spânzurat la soare-ntr-un cerdac!
Apă voiesc – nu pot să fiu, o gârlă,
Sunt fiul regelui șopârlă...
Orbecăiesc dintr-un blocaj
Mare nemișcată
Mare în tăcere
Mare fără valuri
Mare în durere
Mare îmblânzită
Mare în tăcere
Mare fără suflu
fără de putere
nu-mi muri în mine
nu-mi muri-n tăcere
nu mă lăsa
Hronic înscris cu pasteluri de grădinarul neistovit pe cerul nesfârșit în angelice partituri,
Oaspeții grădinii sunt invitați la sărbătoarea soarelui și-a iubirii pure,
Eos înveșmântează acest
Sunt printre anonimi
În trenul plin cu multă lume,
Ce fuge dis-de-dimineață
Prin noapte, fum și neagră ceață.
În trenul plin cu multă lume,
Ce trece dis-de-dimineață,
Mă-nnec în fum și neagră
Pe pervaz, florile din glastre, una
Câte una, au murit, ai uitat de
Ele şi cândva, la un moment dat, ai
Observat, că sunt uscate, florile
Tale preferate, abandonate
De iubirea ta, au pierit, dar
O lumânare, duminica, aprinsă
Într-o capelă-ascunsă, măruntă și distinsă
Prin modestia rugăciunilor cinstite,
E martora, de veacuri, nefericirilor rănite.
În fum de lumânare pierit-au dragi,
Veghez la capul tău
Când liniștită dormi,
Netulburată
De stropii, care bat în geamul
Din camera alaturată.
Am impietrit.
Am devenit de lut;
Ca un opaiț învechit
Luminez