Texte în proză

Am părăsit cărarea turistică și m-am adâncit puțin în pădure. După zece metri de mers m-am regăsit într-o sălbăticie autentică. Bucăți de stâncă acoperite de mușchi uscați, uscături, copaci înfrânți,

ANAdrian Nicula

0

2

Treceam într-o zi friguroasă de iarnă pe potecuțele satului meu, oarecum grăbit, deși mă înfundam în zăpadă și nu reușeam să înaintez atât de repede, cum mi-aș fi dorit, treceam cu atenție prin

ANAdrian Nicula

0

0

Quod fuimus, estis; quod sumus, vos eritis Soldatul primise o sarcină nefericită, ingrată. De câteva luni trebuia să stea cu ochii pe un copac, pe un fag, putea să fi fost orice alt soi de copac,

ANAdrian Nicula

0

0

Mihai o întâlnise pe Ella întâmplător - trecuseră între timp ani. De fapt ea îl zărise din autobuz. Îl recunoscuse după statură, după mers. Mihai mergea pe jos, agale, ca și cum nu ar fia avut nici

ANAdrian Nicula

0

0

În restaurantul chinezesc Constantin aștepta: ea plecase să-și pudreze nasul, el privea îngândurat la peștii tropicali din acvariul de lângă masa unde se așezaseră, cu zece minute în urmă, și încă

ANAdrian Nicula

0

0

Mihai pleca de câte ori avea ocazia afară din oraș, cu bicicleta de marcă rusească, stabilă, spre dealurile din jur, sau înspre mânăstirea de la B., unde căuta liniște sufletească. Vacanța de vară

ANAdrian Nicula

0

0

Era încă noapte, pe la ora cinci, în orașul adormit, când o familie se grăbea pe jos să ajungă la gară. Nu circula nici un mijloc de transport. Părinții înaintau grăbiți, iar singura lor fetiță de

ANAdrian Nicula

0

0

O ultimă sforțare. Mai era nevoie de o ultimă sforțare. Mihai bătu la ușa profesorului. O femeie tânără, spre mirarea lui Mihai, într-o garderobă impecabilă, îi deschise ușa. -Sunt student la clasa

ANAdrian Nicula

0

0

Mihai nu știa dacă John Donne îi va aduce rezolvarea problemei existenței sale. Era vorba o nouă lucrare pentru profesorul de etică. Tema era „Etica în Anglia epocii elisabethane”. Mihai se confruntă

ANAdrian Nicula

0

0

Tudor se închisese de mai mult timp în camera sa de student și citea carte, după carte. Uitase de timp. Astăzi era o zi însorită de octombrie și Tudor asculta pentru a nu știu câta oară sonata

ANAdrian Nicula

0

0

chat twf Gauss era din nou la universitate. Primise un mic împrumut de la tatăl său, și cu acest nou avans, cuteză o ultimă încercare. Nu știa însă de unde să înceapă. De la ultimul studiu

ANAdrian Nicula

0

0

Între Mihai și profesorul său se pregătea actul al doilea. Prima scenă: în sala de examen. Profesorul Pandele și studentul Mihai Andreescu se aflau în poziția de examinator și examinat. Profesorul,

ANAdrian Nicula

0

0

- Salve Arcardia! Parnasul mi-a fost închis! strigă Gauss, cu paharul de vin ridicat. Cunoscuții lui îi știau excesele ironice, cu dublu înțeles. În camera lui de student invitase pe câțiva amici,

ANAdrian Nicula

0

0

o nouă încercare. mersi. Într-o seară ninsă și târzie de noiembrie Piper trecea îndoit de frig pe-o alee întunecată, urmărit de o umbră la vreo zece pași în urma lui. Piper simțea amenințarea și

ANAdrian Nicula

0

0

Tudor se plimba singur prin parcul Copou, venit la Iași pentru a-și vizita niște prieteni. Gândurile îi fugeau la o întâmplare trecută, la o fată pe care nu o putea uita, la o plimbare prin același

ANAdrian Nicula

0

0

Tudor. Stătea ore-n șir și medita la ce se întâmplase cu el. Poziția lui socială era încă nedefinită, se simțea străin de societate, de sine, de trecut, de cele întâmplate, toate erau atât de

ANAdrian Nicula

0

0

Crina locuia în centru, într-o locuință veche, istorică, de o semnificație adâncă, demnă de a fi ocrotită de UNESCO. Dormitorul vast, era ocupat de un pat străvechi, cu picioare și ramă metalică, de

ANAdrian Nicula

0

0

Iarna venise, ca de obicei, cu frig și vreme urâtă. Statul în casă nu era însă o opțiune. Decât acasă mai bine în vreo cafenea sau alte locuri, cât de cât liniștite, unde se mai putea învăța.

ANAdrian Nicula

0

0

Tudor stătea solitar în razele soarelui crepuscular, rezemat de balustradă, pe chei, și privea apatic pe întinsul mării liniștite. Simțea neantul. Sau mai bine zis: neantul îl umplea, îl copleșea.

ANAdrian Nicula

0

0

Crina a fost încântată de cafeneaua, pe care o vizita atunci pentru prima oară. Apoi s-a entuziasmat pentru calitatea cafelei. Pentru Piper era o plăcere, să o zărească zâmbind. A aflat că și ea era

ANAdrian Nicula

0

0

Crina a vrut să-și retragă mâna, dar Piper a prins-o dintr-un reflex nebănuit chiar de el însuși. În mintea lui se ciocniră două gânduri: să răspundă cinic sau galant. S-a decis pentru galanterie.

ANAdrian Nicula

0

0

În vară au plecat la munte, doar ei doi, la invitația lui Tudor. Piper se gândea de mult cum să scape de el, dar nu găsise nici-o soluție plauzibilă. Se hotărâ să-l vindece de nebunia lui și se

ANAdrian Nicula

0

2

Au trecut câteva luni de la ultima discuție mai amplă din toamnă. Era primăvara lui 199x. Acum Tudor se afla de câtva timp pe băncile facultății, înconjurat de altă comunitate, dar care nu se

ANAdrian Nicula

0

0

Dar pe cine interesează viața unui asemenea om? Cine îl ia în considerare? De ce trebuie să-i ascult cuvintele? gândea Piper. În viață e fiecare interesat de propriu-i destin. De ce să mă intereseze

ANAdrian Nicula

0

0

De ce s-a ascuns? Dacă ești la Dumnezeu, însemna pentru el atingerea apogeului existenței umane, unde nu mai e nimic de făcut decât să aștepți venirea lui Dumnezeu sau răpirea la cer. Altceva, cum

ANAdrian Nicula

0

0

Dar cum de nu a „văzut” până acum și de ce i se întâmpla acel dezastru inevitabil, ca un blestem de mult articulat de forțe supranaturale, din nou, în care cădea din nori la pământul, pe un pietriș,

ANAdrian Nicula

0

0

Faptul că a realizat situația în care se afla era un lucru de admirat. Să gândești, să meditezi, chiar dacă gândirea ți-a fost interzisă de copil, nu numai că arată prezența unui instinct dezvoltat

ANAdrian Nicula

0

0

Era încă vară. După o lună de la acea cină, în care Piper o evitase pe Iza și din lipsă de altă ocupație începu să iasă singur în căutare de aventură, Iza îl sună și îl invită la o plimbare de rămas

ANAdrian Nicula

0

0

În fața căminelor, în fiecare noapte aceleași scene, fete căutau băieți, băieți căutau fete, unde mergem, ce facem, plimbări nocture, cu mașina, prin berării, prin săli de biliard, de snooker,

ANAdrian Nicula

0

0

Pe poteca din mijlocul grădinii te mângâie din stânga și din dreapta, frunze de viță de vie, mai întinse, mai încăpătoare decât palmele bărbatului agricultor, celui ce îngrijește ogorul cu sapa și

ANAdrian Nicula

0

0

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, într-o țară îndepărtată, care nu are nimic de-a face cu lumea obișnuită, a fost odată, cum am mai spus, un împărat și-o împărăteasă

ANAdrian Nicula

0

4