Adrian Nicula

Am corectat.

Nu cred că m-am îndepărtat foarte tare de regulile pentru haiku.
Haiku-urile trebuie să conțină cel puțin o imagine sau un cuvânt care să exprime anotimpul (kigo) în care acesta a fost scris. Deșertul = e întotdeauna auster , în orice anotimp. De obicei subiectele se referă la natură, plante, flori, insecte, etc: eu am ales un animal, o antilopă. La mine Oryx-ul este cavalerul.
Apoi, despre estetism: Am ales ceea ce se cheamă Wabi (frumusețe austeră, melancolie, dezolare) ... Mai mult nu trebuie să explic, cred.

Merci pentru gânduri și sugestii!

Da, adevarul e ca ma grabesc si raman unele greseli care n-ar trebui sa fie. Am sa corectez.
Personajele însa le-am introdus în capitolele precedente. N-as fi crezut ca mersul povestei sa fie atât de inprecis. Voi recapitula.
Multumesc

Din negrăire se naște un poem, ce vrea să fie înțeles, poate prea intim, să fie publicat, dar e în natura omului să-și strige lumii întregi durerea.
În scris se află mângâiere în momentele cele mai grele. Părerile altora sunt oricum prea departe...
Cu stimă.

Mulțumesc pentru că ți-ai luat timp să citești. Ai dreptate și nu e vorba de supărare.
Adevărul este că am lucrat mai mult după ce simt și am sacrificat să zic corectitudinea pentru ce am simțit să se potrivească din punctul de vedere al ritmului, al continuității.

Pentru a putea scrie despre Byron poate o poezie e nepotrivită. Sunt conștient de complexitatea operei lui Byron, cât și a persoanei lui. Intenția a fost de a concentra cât mai multe idei în câteva rânduri. Incoerența rezultă din cauza salturilor de la un gând la celălalt. Dar toate împreună ar trebui să dea o imagine despre Byron, chiar despre felul lui de-a fi – imprevizibil.
Cât despre ulimul vers: Intenția ca și concluzie a fost de a atrage atenția asupra faptului că, opera lui Byron în timpul său a avut un impact mai mare, decât a avut opera lui Shakespeare în epoca elizabethană.

\"Dumnezeu a făcut lumea în șapte zile\"?

Dragostea de viata si Biblia se contrazic. Chiar daca ai folosit imaginea lui Iona, ceea ce nu vreau sa critic, pentru gandul tau, totusi mesajul nu e destul de clar.
Iona, dupa cum stim, fugea de Dumnezeu, el stia deci, de ce se afla el in balena. Iona din poezia ta este un captiv al unor ingradiri nedeslusite, cine sunt aceste ingradiri?
Dragostea de viata, care este resortul, forta de a trai, e de provenienta umana si nu religioasa, etc, ne da sentimentul de captivitate, impotriva severitatii vietii.
Cu alte cuvinte Iona din poezia ta nu e biblic ci nietzschean ....

Mi-am imaginat un film distractiv, in stilul lui Shrek, distractiv si nu prea serios. Pentru descretirea fruntii!