Poezie
Flori de visin
Mama,mi-e dor!
1 min lectură·
Mediu
Azi mă dezic de mine și de lume,
căci îmi repugnă tot ce e uman,
mă cuibăresc în umbra crucii tale,
departe de infernul meu urban.
Iti pipăi urma și abandonată,
mă-ntind pe lutul galben
ca pe-un pat,
și-ascult cu sfiiciunea de-altădată:
în picuri molcomi,florile cum cad.
Te chem în gand,căci nu mai am cuvinte,
încerc să plâng,dar plânsul l-am uitat,
mă împresoară glasul tău cuminte,
mă cere lutul ars și însetat.
Cad flori de vișin pe mormântul tău,
acoperind destinul meu tăcut,
Azi m-am dezis de tot ce-nseamnă eu
și-această despărțire m-a durut!
De-acum sunt Tu ,legată pe vecie
de flori de vișin și de glas de lut,
se oglindește în zădărnicie
o lume care ieri nu m-a mai vrut...
013.644
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nico
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Nico. “Flori de visin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nico-0028646/poezie/13984881/flori-de-visinComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
În scris se află mângâiere în momentele cele mai grele. Părerile altora sunt oricum prea departe...
Cu stimă.