Privește prea departe, rătăcită,
și caută ce ieri cu tine-avea,
îi urmărești suflarea dezgolită,
ce o-mbrăca mai ieri suflarea ta.
Se pierde-n toate și e plictisită
Si caută
Mă doare România- atât de tare,
că nu-mi găsesc cuvinte ca s-o spun,
mă doare fuga ei peste hotare,
și amnezia -a tot ce este bun,
mă doare incultura , ignoranța,
cuvintele electorale
Ii spui că o iubești la fel ca ieri
și nu-ntelegi de ce stă încruntată,
Că doar o fascina atât de mult
iubirea ta să-i fie declarată…
Si-i tot repeți:nimic nu s-a
Câteodată mai visam…
lăsând să-mi picure în bratele ce-mi susțineau gândurile,
frânturi de idealuri,
până ce mă durea fiecare os de greutatea așteptărilor mele,
iar falangele mi se înconvoiau
Haide să jucăm mima!
Eu mă voi preface că te iubesc, tu, că ma crezi.
Ne vom pipăi gândurile asemenea unor îndrăgostiți.
Ne vom adulmeca gesturile ca și cum ne-ar păsa,
iar zâmbetele noastre
negrăire
o tăcere se așterne peste alta
noi țesem tăcuți un covor de reproșuri.
așteptând schimbarea anotimpului
din când în când, ne privim pe furiș
și nu ne recunoaștem.
prea multe
Azi, un sărut a sucombat.
Nici unul din cei doi
la căpătâi nu i-a vegheat.
Ce galben zace-n năsălia
plină de regrete!
nici urma de lumină
nu tresare pe perete,
iar ei,indiferenti,trec
...din mine...
din mine nu crește nimic
nici viața și nici inexplicabile framântări...
în mine și libertatea se simte captivă și zbiară după puțina lumină
în mine întunericul se convertește în
N